CAPITOLUL 18
Iosafat şi Ahab în război cu Sirienii.
l. Iosafat a avut multă bogăţie şi mărire şi
s-a înrudit cu Ahab.
2. După câţiva
ani s-a dus la Ahab în Samaria, iar acesta a junghiat, pentru el şi
pentru poporul ce era cu el, un număr foarte mare de vite mărunte
şi mari şi l-a câştigat să meargă împotriva
Ramotului din Galaad.
3. Căci Ahab, regele lui
Israel, a zis lui Iosafat, regele lui Iuda: "Vrei să mergi cu mine
la război împotriva Ramotului din Galaad?" Acela însă i-a
răspuns: "Cum eşti tu, aşa sunt şi eu; şi cum
este poporul tău, aşa este şi poporul meu: merg cu tine la
război!"
4. şi a zis Iosafat
către regele lui Israel: "Întreabă astăzi, ce zice
Domnul?"
5. Atunci a adunat regele
lui Israel ca la patru sute de prooroci şi le-a zis: "Să
mergem noi oare la război împotriva Ramotului din Galaad ori să ne
lăsăm?" Şi ei au zis: "Du-te, că Dumnezeu îl va
da în mâinile regelui".
6. Zis-a Iosafat: "Nu
se găseşte pe aici vreun prooroc al Domnului, ca să-l
întrebăm şi pe el?"
7. Iar regele lui Israel a
răspuns lui Iosafat: "Mai este un om prin care am putea întreba pe
Domnul, dar nu-l iubesc, pentru că nu prooroceşte de bine pentru
mine, ci totdeauna îmi prooroceşte numai de rău; acesta este Miheia, fiul lui Imla". Iosafat însă a
zis: "Nu grăi aşa, rege!"
8. După aceea a chemat
regele lui Israel pe un famen şi i-a zis: "Du-te repede după Miheia, fiul lui Imla".
9. Atunci regele lui Israel
şi Iosafat, regele lui Iuda, şedeau fiecare pe tronul său
îmbrăcaţi în haine regeşti, în locul din faţa porţii
Samariei, şi toţi proorocii prooroceau înaintea lor.
10. Sedechia, fiul lui
Chenaana îşi făcuse şi coarne de fier şi zicea: :Aşa
zice Domnul: Cu acestea îi vei împunge pe Sirieni până îi vei
nimici".
11. Şi toţi
proorocii prooroceau acelaşi lucru, zicând: "Du-te împotriva
Ramotului din Galaad, şi vei izbuti, că Domnul îl va da în mâinile
regelui".
12. Trimisul care se dusese
să cheme pe Miheia
i-a grăit, zicând: "Iată proorocii proorocesc toţi
într-un glas de bine regelui; să fie şi cuvântul tău asemenea
cu al fiecăruia din ei; prooroceşte şi tu de bine".
13. Miheia însă a zis: "Viu este Domnul,
ce-mi va spune Dumnezeul meu, aceea voi prooroci".
14. După aceea a venit
el la rege, iar regele i-a zis: "Miheia, să mergem noi oare la război
împotriva Ramotului din Galaad sau să ne lăsăm?" Iar
acela a zis: "Duceţi-vă, că veţi izbuti, căci
aceia vor cădea în mâinile voastre".
15. Şi i-a zis regele:
"De câte ori să te jur eu oare în numele Domnului, ca să
grăieşti numai adevărul?"
16. Atunci Miheia a zis: "Am văzut pe toţi
fiii lui Israel risipiţi prin munţi ca oile care n-au păstor,
iar Domnul mi-a zis: Aceştia neavând domn, să se întoarcă
fiecare la casa lui cu pace!"
17. Zis-a regele lui Israel
către Iosafat: "Nu ţi-am spus eu oare, că el nu-mi
prooroceşte de bine, ci numai de rău?"
18. Iar Miheia a zis: "Ascultaţi aşadar
cuvântul Domnului: Am văzut pe Domnul şezând pe tronul Său
şi toată oştirea cerească stătea de-a dreapta
şi de-a stânga Lui.
19. Atunci Domnul a zis:
"Cine din voi ar putea să ducă în ispită pe Ahab, regele
lui Israel, ca să se ducă şi să cadă în Ramotul din
Galaad?" Şi a răspuns unul una şi altul alta.
20. Atunci a ieşit un
duh şi a stat înaintea feţei Domnului şi a zis: "Eu îl
voi duce în ispită". Şi a zis Domnul: "în ce chip?"
21. Acela a zis: "Mă duc şi mă fac duh al minciunii
în gurile tuturor proorocilor lui". Iar Domnul a zis: "Tu îl vei
duce în ispită şi ai să izbuteşti. Du-te şi fă
aşa!
22. Şi acum iată
a slobozit Domnul pe duhul minciunii ca să intre în gurile acestor
prooroci ai tăi. Dar Domnul n-a grăit de bine pentru
tine".
23. Şi s-a apropiat
Sedechia, fiul lui Chenaana şi a lovit pe Miheia peste obraz, zicând: "Pe ce drum
anume s-a retras Duhul Domnului de la mine, ca să grăiască
prin tine?"
24. Iar Miheia a zis: "Iată ai să vezi
aceasta în ziua când vei fugi din cămară în cămară, ca
să te ascunzi".
25. Atunci a zis regele lui
Israel: "Luaţi-l pe Miheia, duceţi-l la Amon, căpetenia
oraşului, şi la Ioaş, fiul regelui,
26. Şi le
spuneţi: Aşa grăieşte regele: Puneţi pe acesta la
închisoare şi să-l hrăniţi ca în vreme de lipsă, cu
puţină pâine şi cu puţină apă, până când
mă voi întoarce cu pace".
27. Dar Miheia a zis: "Dacă te vei întoarce
sănătos, despre aceasta Domnul n-a grăit prin mine". Apoi
a zis: "Ascultaţi acestea toţi!"
28. După aceea a
plecat regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, împotriva
Ramotului din Galaad.
29. Zis-a regele lui Israel
către Iosafat: "Eu îmi schimb hainele şi intru în luptă;
iar tu îmbracă-te în hainele tale cele de rege". Şi şi-a schimbat hainele
regele lui Israel şi a intrat în luptă.
30. Regele Siriei însă
poruncise căpeteniilor carelor de război, zicând: "Să nu
vă luptaţi nici cu mic, nici cu mare, ci numai cu regele lui Israel!"
31. Când căpeteniile
carelor de război au văzut pe Iosafat, ei şi-au zis:
"Acesta este regele lui Israel" şi l-au împresurat ca să
se lupte cu el. Însă Iosafat a strigat, iar Dumnezeu i-a dat ajutor
şi i-a îndepărtat Domnul de la el.
32. Şi, când
căpeteniile carelor de război au văzut că acesta nu este
regele lui Israel, s-au dat înapoi de la el.
33. Dar un om, din
întâmplare, şi-a întins arcul său atunci şi a rănit pe
regele lui Israel prin încheietura armăturii, iar regele a zis celui
ce-i mâna carul: "Întoarce-te şi scoate-mă din luptă,
căci sunt rănit".
34. În acea zi, lupta a
fost crâncenă şi regele lui Israel a stat în car în faţa
Sirienilor până seara, iar la asfinţitul soarelui a murit.
|