CAPITOLUL 30
Vestirea şi serbarea Paştilor.
1. Apoi a trimis Iezechia prin
toată ţara lui Israel şi a lui Iuda şi a scris scrisori
lui Efraim şi lui Manase,
ca să vină la templul Domnului la Ierusalim pentru
sărbătorirea Paştilor Domnului Dumnezeului lui Israel.
2. Căci la sfatul pe
care-l ţinuse regele în Ierusalim, împreună cu căpeteniile,
chibzuiseră ca să sărbătorească Paştile în luna
a doua,
3. Din pricină că
nu le putuse sărbători la timpul lor, pentru că nu erau nici
preoţi sfinţiţi în număr de ajuns şi nici poporul nu
se strânsese la Ierusalim.
4. Acest lucru a
plăcut regelui şi întregii adunări.
S. Şi au hotărât să se dea de veste la tot Israelul, de la
Beer-Şeba până la Dan, ca să vină la Ierusalim pentru
sărbătorirea Paştilor Domnului Dumnezeului lui Israel, căci
demult nu se mai sărbătorise aşa cum este scris.
6. Şi s-au dus
trimişii cu scrisorile, care erau făcute de rege şi de
căpeteniile lui, prin toată ţara lui Israel şi a lui Iuda
şi, după porunca regelui, le spuneau: "Fii ai lui Israel,
întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul lui Avraam şi al lui Isaac
şi al lui Israel, şi Se va întoarce şi El la cei
rămaşi dintre voi, care aţi mai scăpat din mâna regilor
Asiriei.
7. Şi nu mai fiţi
aşa ca părinţii voştri şi ca fraţii voştri,
care au săvârşit fărădelegi înaintea Domnului Dumnezeului
părinţilor lor, şi El i-a dat pustiirii, precum
vedeţi.
8. Nici să nu vă
mai ţineţi de acum tari la cerbice, ca părinţii
voştri, ci supuneţi-vă Domnului şi venin la locaşul
de sfinţire al Lui, pe care El l-a sfinţit pe veci; şi
slujiţi Domnului Dumnezeului vostru şi El Îşi va abate
flacăra mâniei Sale de la voi.
9. Când vă veţi
întoarce la Domnul atunci fraţii voştri şi fiii voştri au
să găsească şi ei milă la acei care i-au luat pe ei
robi şi se vor întoarce în ţara aceasta; căci bun şi
îndurat este Domnul Dumnezeul vostru şi nu-şi va întoarce faţa
de la voi, dacă vă veţi întoarce la El".
10. Şi au mers
trimişii din cetate în cetate prin ţinutul lui Efraim şi al
lui Manase şi până la acela al
Zabulonului; aceia râdeau, bătându-şi joc de ei.
11. Totuşi unii din
seminţia lui Aşer, a lui Manase şi a lui Zabulon s-au smerit şi
au venit la Ierusalim.
12. Şi a fost mâna
Domnului peste Iuda, Care le-a dăruit o singură inimă, ca
să împlinească porunca regelui şi a căpeteniilor,
după cuvântul Domnului.
13. Şi s-a adunat la
Ierusalim mulţime de popor pentru sărbătorirea praznicului
azimelor, în luna a doua şi adunarea a fost foarte mare.
14. Şi s-au sculat
şi au răsturnat jertfelnicele care erau în Ierusalim şi toate
jertfelnicele pe care se săvârşeau tămâierile pentru idoli,
le-au sfărâmat şi le-au aruncat în pârâul Chedron.
15. Apoi au junghiat mielul
Paştilor în ziua a paisprezecea a lunii a doua. Preoţii şi leviţii,
ruşinându-se, s-au sfinţit şi au adus arderi de tot în templul
Domnului.
16. Apoi au stat la locul
lor, după rânduiala pe care o aveau prin legea lui Moise, omul lui Dumnezeu. Preoţii stropeau
cu sângele pe care-l luau din mâna leviţilor.
17. Fiindcă în adunare
erau mulţi din cei care nu erau curaţi, de aceea, pentru cei
necurăţiţi, leviţii junghiau mielul Paştilor
18. Şi mulţi din
popor, din seminţia lui Efraim, a lui Manase, a lui Isahar şi a lui Zabulon, care
nu se sfinţiseră, au mâncat Paştile împotriva
Scripturii.
19. Dar Iezechia s-a rugat
pentru ei, zicând: "Domnul cel bun să ierte pe tot cel ce şi-a
îndreptat inima să caute pe Domnul Dumnezeul părinţilor
săi, deşi ei n-au curăţirea cerută pentru cele
sfinte!"
20. Şi a ascultat Domnul pe
Iezechia şi a iertat poporul.
21. Şi au sărbătorit
fiii lui Israel, care s-au aflat în Ierusalim, sărbătoarea azimilor
şapte zile cu mare veselie. În fiecare zi leviţii şi
preoţii lăudau pe Domnul cu instrumente de cântare făcute spre
preaslăvirea Domnului.
22. Apoi a grăit
Iezechia către toţi leviţii care au bună pricepere la
serviciul Domnului, după inima lor. Şi au mâncat azimile de
sărbătoare şapte zile, aducând jertfe de pace şi
slăvind pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor.
23. Şi a hotărât
toată adunarea ca să mai sărbătorească alte
şapte zile, şi le-au petrecut pe acestea cu veselie,
24. Pentru că
Iezechia, regele lui Iuda, dăduse celor ce se adunaseră o mie de
viţei şi zece mii de vite mărunte; căpeteniile
dăduseră de asemenea celor ce se adunaseră o mie de viţei
şi zece mii de vite mărunte, şi mulţi preoţi se
sfinţiseră.
25. Şi s-a veselit
toată obştea lui Iuda şi preoţii şi leviţii,
toată adunarea şi străinii care veniseră din ţara
lui Israel şi locuiau în Iuda.
26. Şi a fost veselie
mare în Ierusalim, pentru că din zilele lui Solomon, fiul lui David,
regele lui Israel, nu se mai făcuse nici o veselie ca aceasta în
Ierusalim.
27. Apoi s-au sculat
preoţii şi leviţii şi au binecuvântat poporul; şi
glasul lor a fost auzit, căci rugăciunea lor s-a suit până la
locaşul cel sfânt al Domnului, Care este în ceruri.
|