CAPITOLUL 9
Pocăinţa şi rugăciunea lui Ezdra.
1. "După isprăvirea
acestora, au venit la mine căpeteniile şi au zis: "Poporul lui
Israel şi preoţii şi leviţii nu s-au deosebit de
popoarele cele de alt neam şi de urâciunile lor, adică de Canaanei,
Hetei, Ferezei, Iebusei, Amoniţi, Moabiţi, Egipteni şi Amorei,
2. Pentru că au luat
pe fiicele acelora soţii pentru ei şi pentru feciorii lor şi
s-a amestecat sămânţa cea sfântă cu popoarele cele de alt
neam, ba încă mâna celor mai însemnaţi şi mai de frunte a fost
cea dintâi în această nelegiuire".
3. Auzind cuvântul acesta,
mi-am rupt haina cea de deasupra şi cea de dedesubt şi mi-am smuls
părul din capul meu şi din barba mea şi am căzut de
mâhnire.
4. Atunci s-au adunat la
mine toţi cei ce se temeau de cuvintele Dumnezeului lui Israel, din
pricina nelegiuirii celor veniţi din robie, şi eu am stat în
întristare până la jertfa cea de seară.
5. Iar la vremea jertfei de
seară m-am sculat din locul tânguirii mele şi cu hainele rupte de
deasupra şi de dedesubt am căzut în genunchi şi mi-am întins
mâinile către Domnul Dumnezeul meu şi am zis:
6. "Dumnezeul meu,
mă ruşinez şi mă tem să-mi ridic faţa
către Tine, Dumnezeul meu, pentru că fărădelegile noastre
au trecut peste cap şi vina noastră s-a mărit până la
cer.
7. Din zilele
părinţilor noştri şi până astăzi suntem în mare
vinovăţie, şi pentru fărădelegile noastre am fost
daţi noi, şi regii noştri, şi preoţii noştri,
în mâinile regilor celor de alt neam, şi în sabie şi în robie,
şi pradă şi în ruşine, cum suntem şi
astăzi.
8. Şi iată,
după puţină vreme, ni s-a dat îndurare de la Domnul Dumnezeul
nostru şi El ne-a lăsat pe câţiva să scăpăm
şi ne-a ajutat să ne aşezăm în locul cel sfânt al Lui
şi ne-a dăruit să ne înviorăm puţin din robia
noastră.
9. Noi robi suntem, dar
nici în robie nu ne-a părăsit pe noi Dumnezeul nostru şi a
îndreptat El spre noi mila regilor Perşilor ca să ne lase să
înviem, să zidim templu Dumnezeului nostru, să-l scoatem din
dărâmăturile lui şi ne-a dat întărire în Iuda şi în
Ierusalim.
10. Dar acum, după
toate acestea, ce vom zice noi, Dumnezeul nostru? Căci ne-am abătut
de la poruncile Tale,
11. Pe care le-ai dat Tu
prin prooroci, robii Tăi, şi ai zis: Pământul în care vă
duceţi voi ca să-l stăpâniţi este pământ necurat,
căci este spurcat de necurăţenia popoarelor celor de alt neam
şi de urâciunile lor, cu care ele l-au umplut de la un capăt la
altul.
12. Deci pe fetele voastre
să nu le daţi după feciorii lor şi pe fetele lor să
nu le luaţi pentru feciorii voştri şi pacea lor şi
bunurile lor să nu le căutaţi în veci, ca să vă întăriţi
şi să vă hrăniţi cu bunătăţile
pământului aceluia şi să-l lăsaţi moştenire
veşnică fiilor voştri.
13. După toate cele ce
ne-au ajuns pe noi pentru faptele noastre cele rele şi pentru marea
noastră vinovăţie şi pentru că Tu, Dumnezeule, nu
Te-ai purtat cu noi după măsura nelegiuirilor noastre şi ne-ai
dat şi izbăvirea aceasta,
14. Au doară
iarăşi vom călca poruncile Tale şi vom intra în
legătură de rudenie cu aceste popoare ticăloase? Nu Te vei
mânia Tu oare atâta, încât să ne stârpeşti şi să nu mai
rămână nici unul şi să nu mai fie nici o
izbăvire?
15. Doamne Dumnezeul lui
Israel, drept eşti Tu, pentru că am scăpat noi până în
ziua de astăzi; şi iată noi şi astăzi suntem în
nelegiuirile noastre; deci astfel fiind, n-ar trebui să stăm
înaintea feţei Tale".
|