CAPITOLUL 4
Zidirea înaintează cu toate piedicile.
1. "Când a auzit Sanbalat,
că noi refacem zidurile Ierusalimului, s-a mâniat şi s-a tulburat
tare şi a batjocorit pe Iudei;
2. Şi de
faţă cu fraţii săi şi de faţă cu
ostaşii samarineni a zis: "Ce fac aceşti Iudei
neputincioşi? Se poate oare să li se îngăduie aceasta? Se
poate oare să aducă jertfe? Se poate oare să li se
îngăduie aceasta? Se poate oare să dezgroape pietrele din movilele
de moloz şi încă arse?"
3. Iar Tobie Amonitul de
lângă el a zis: "Lasă-i să zidească, fiindcă
are să vină o vulpe şi are să le strice zidul lor cel de
piatră!"
4. Auzi, Dumnezeul nostru,
în ce dispreţ suntem noi şi întoarce ocara lor asupra copiilor lor
şi dă-i dispreţului în ţara robiei.
5. Şi nelegiuirile lor
să nu le acoperi, nici păcatul lor să nu se şteargă
înaintea feţei Tale, pentru că au amărât pe cei ce
zideau!
6. Şi noi totuşi
am lucrat înainte la zid şi l-am încheiat peste tot până la
jumătate; şi poporului nu-i lipsea râvnă de a lucra.
7. Dar Sanbalat, Tobie,
Arabii, Amoniţii şi cei din Aşdod, auzind că se
înalţă zidurile Ierusalimului, că spărturile lui au
început să se astupe, s-au mâniat foarte tare;
8. Şi s-au
sfătuit împreună să vină cu război şi să
dărâme Ierusalimul.
9. Atunci noi ne-am rugat
Dumnezeului nostru şi am pus strajă, ca să ne
păzească de ei ziua şi noaptea.
10. Iudeii însă au
zis: "Puterile salahorilor au slăbit şi moloz e foarte mult;
noi nu mai suntem în stare să facem zidul".
11. Iar duşmanii
noştri grăiau: "Nici n-au să afle, nici n-au să
vadă nimic până când vom ajunge în mijlocul lor; îi vom ucide
şi vom face să înceteze lucrul".
12. Şi după ce au
venit Iudeii care locuiau lângă ei şi ne-au spus de vreo zece ori,
din toate părţile, că duşmanii noştri au să
năvălească asupra noastră,
13. Atunci în părţile
de jos ale cetăţii, după ziduri, am aşezat poporul
după seminţii, cu săbii şi cu lănci şi cu
arcuri.
14. Apoi am cercetat toate
şi, sculându-mă, am zis celor mai de seamă şi
căpeteniilor şi celuilalt popor: "Nu vă temeţi de
ei! Aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare şi
înfricoşător şi luptaţi-vă pentru fraţii
voştri, pentru fiii voştri, pentru fiicele voastre, pentru femeile
voastre şi pentru casele voastre!"
15. Când au auzit
duşmanii noştri că ne este cunoscut gândul lor, atunci
Dumnezeu a risipit planul lor; iar noi ne-am întors cu toţii la ziduri,
apucându-ne fiecare de lucrul nostru.
16. Din acea zi
jumătate din tinerii mei se îndeletniceau cu lucrul, iar jumătate
din ei stăteau gata de apărare cu lănci, cu scuturi, cu arcuri
şi cu platoşe, iar îndărătul lor se aflau
căpeteniile a toată casa lui Iuda.
17. Cei ce lucrau la zid
şi cei ce cărau, cu o mână lucrau, iar cu cealaltă
ţineau lancea.
18. Fiecare din cei ce
zideau erau încinşi peste coapsele lor cu sabia şi aşa lucrau;
iar lângă mine se afla cel ce suna din trâmbiţă.
19. Şi eu am zis celor
mai însemnaţi şi căpeteniilor şi poporului de rând:
"Lucrul este mult şi greu şi noi suntem risipiţi pe
ziduri şi depărtaţi unii de alţii.
20. De aceea să
alergaţi la mine acolo unde veţi auzi sunetul trâmbiţei
şi Dumnezeul nostru se va lupta pentru noi".
21. Şi aşa am
lucrat noi, iar jumătate stătea cu lancea în mână de la
răsăritul soarelui până seara la ieşirea stelelor.
22. Afară de aceasta,
tot atunci am mai zis poporului să rămână toii în Ierusalim cu
robii lor, străjuind în timpul nopţii, iar în timpul zilei
lucrând.
23. Şi nici eu, nici
fraţii mei, nici slugile mele, nici străjerii care mă
însoţiseră, nu s-au dezbrăcat de haine şi fiecare
până şi la apă mergea cu sabia în mână".
|