CAPITOLUL 5
Neemia opreşte camăta.
1. Atunci s-a făcut murmur
mare în popor şi între femei împotriva fraţilor lor Iudei.
2. Erau unii care ziceau:
"Noi cu fiii şi cu fiicele noastre suntem mulţi, să ni se
dea pâine să ne hrănim şi să trăim".
3. Alţii ziceau:
"Ne-am pus zălog viile şi ogoarele şi casele noastre, ca
să ne luăm pâine să ne astâmpărăm
foamea".
4. Iar alţii ziceau:
"Noi luăm bani cu camătă ca să plătim bir
regelui, zălogindu-ne viile şi ogoarele noastre.
5. Şi noi avem
acelaşi trup ca şi fraţii voştri şi fiii voştri
sunt tot aşa cum sunt şi fiii lor; dar iată că noi suntem
nevoiţi să ne dăm fiii şi fiicele robi, ba unele din
fiicele noastre se şi află în robie. N-avem la îndemână nici un mijloc de
răscumpărare. Şi viile noastre şi ogoarele noastre sunt
în stăpânirea altora".
6. Când am auzit eu
murmurul lor şi astfel de vorbe m-am mâniat foarte tare.
7. Inima mea s-a tulburat
şi am dojenit aspru pe cei mai însemnaţi şi pe căpetenii.
"Voi luaţi mită de la fraţii voştri", le-am zis
eu. Şi am făcut
împotriva lor o adunare mare,
8. Şi le-am zis:
"Noi, pe cât ne-au ajutat puterile, am răscumpărat fraţi
de ai noştri, Iudei, care fuseseră vânduţi păgânilor; iar
voi vindeţi pe fraţii voştri". Ei însă tăceau
şi nu găseau răspuns.
9. "Nu faceţi
bine - am zis eu mai departe. Nu vi se cuvine oare să umblaţi în
frica lui Dumnezeu, ca să înlăturaţi ocara neamurilor
vrăjmaşe nouă?
10. Şi eu, fraţii
mei şi slujitorii mei, le-am dat împrumut şi argint şi pâine,
dar n-am mai cerut înapoi.
11. Întoarceţi-le dar
chiar acum ogoarele, viile, măslinii şi casele lor şi dobânda
argintului, pâinii, vinului şi untdelemnului, pentru care le-aţi
dat împrumut".
12. "Se vor întoarce
şi nu vom mai cere de la ei - ziseră ei. Vom face aşa cum zici
tu". Atunci am chemat preoţii şi le-am poruncit să le ia
jurământ că vor face aşa.
13. Iar eu mi-am scuturat haina
şi am zis: "Aşa să scuture Dumnezeu şi de casă
şi de avere pe fiecare om care nu-şi va ţine cuvântul său
şi aşa să fie el scuturat şi gol. "Amin" - zise
toată adunarea. Atunci am preaslăvit pe Dumnezeu şi poporul
şi-a împlinit cuvântul.
14. şi din ziua aceea
în care eu am fost numit guvernator al lor în ţara lui Iuda, din anul al
douăzecilea până în anul al treizeci şi doilea al regelui
Artaxerxe, timp de doisprezece ani eu şi fraţii mei n-am mâncat
pâinea de conducător.
15. Iar conducătorii
de mai înainte, apăsau poporul şi luau de la el pâine şi vin,
pe lângă cei patruzeci de sicli de argint; ba până şi slugile
lor apăsau poporul. Eu însă n-am făcut aşa, pentru
că mă temeam de Dumnezeu.
16. în vremea aceasta eu am
mers înainte cu lucrul la zidurile acestea şi nici o ţarină
n-am cumpărat şi toţi slujbaşii mei se adunau acolo la
lucru.
17. Eu aveam la masa mea până
la o sută cincizeci de oameni, Iudei şi căpetenii, afară
de cei ce veneau la noi de pe la popoarele dimprejur.
18. Şi iată ce se
gătea în fiecare zi: un bou, şase oi îngrăşate şi
păsări; şi la fiecare zece zile se consuma mulţime de vin
de tot felul. Cu toate acestea pâinea de conducător n-am cerut-o,
deoarece poporul acesta avea de dus o muncă grea.
19. Dumnezeu să
primească tot ce am făcut eu spre binele poporului
acestuia".
|