CAPITOLUL 6
Neemia sfârşeşte zidirea Ierusalimului.
l. Canaturile porţilor
încă nu le pusesem, când a auzit Sanbalat, Tobie, Gheşem Arabul
şi ceilalţi duşmani ai noştri că eu am reparat zidul
şi nu a mai rămas nici o spărtură în el.
2. Atunci au trimis
Sanbalat şi Gheşem la mine să mi se spună: "Vino
să ne întâlnim împreună intr-unul din satele din Valea Ono!" Căci
ei puseseră la cale să-mi facă rău.
3. Dar eu am trimis la ei
robi să le spună: "Am de făcut un lucru mare şi nu
pot să vin, căci lucrul ar înceta, dacă l-aş lăsa
şi aş veni la voi".
4. De patru ori au trimis ei la
mine cu aceeaşi poftire şi eu le-am răspuns la fel.
5. Atunci a trimis la mine Sanbalat
a cincea oară pe slujitorul său care avea în mâna sa o scrisoare
deschisă.
6. În ea se scria:
"Umblă zvonul printre popoare şi spune şi Gheşem,
cum că tu şi Iudeii v-aţi gândit să vă
răsculaţi, pentru care scop şi zideşti zidul şi vrei
să fii regele lor, după aceleaşi zvonuri;
7. Şi ai fi pus
şi prooroci, ca să te vestească în Ierusalim şi
să-ţi zică regele Iudei, şi astfel de zvonuri vor ajunge
până la rege. Vino deci să ne sfătuim
împreună".
8. Eu însă am trimis
să i se spună: "Nimic de felul celor ce spui tu n-a fost. Acestea
le-ai născocit tu din capul tău".
9. Căci toţi ne
înfricoşează socotind că ne vom lăsa de lucru şi
zidul nu se va mai face. Dar eu încă şi mai mult mă încurajam
la lucru şi ziceam: "Întăreşte-mă şi acum,
Dumnezeule!"
10. Şi am mers eu în
casa lui Şemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel, şi el, încuindu-se, a zis:
"Să ne adunăm în templul lui Dumnezeu, în mijlocul lui,
şi să încuiem uşile, căci au să vină să te
ucidă, şi au să vină noaptea să te ucidă".
11. "Se poate oare
să fugă un astfel de om, ca mine? - am răspuns eu. Se poate
oare ca unul ca mine să intre în templu, pentru a rămâne cu
viaţă? Nu merg! "
12. Şi am cunoscut
că nu Dumnezeu îl trimisese, ci el grăia ca un prooroc împotriva
mea, pentru că îl cumpăraseră Tobie şi Sanbalat.
13. Şi fusese
cumpărat ca eu să mă sperii şi să fac aşa
Şi să greşesc, ca apoi să aibă lumea părere
urâtă despre mine, şi să fiu prigonit pentru această scădere.
14. Pomeneşte, Dumnezeul
meu, pe Tobie şi pe Sanbalat după aceste fapte ale lor; de asemenea
şi pe proorociţa Noadia şi pe ceilalţi prooroci care au
vrut să mă sperie!
15. Zidul a fost
isprăvit în ziua a douăzeci şi cincea a lunii Elul, adică
în cincizeci şi două de zile.
16. Când au auzit de
aceasta toţi duşmanii noştri şi au văzut aceasta
toate popoarele cele dimprejurul nostru, s-au smerit foarte mult şi au
cunoscut că acest lucru a fost făcut de Dumnezeul nostru.
17. Pe lângă aceasta,
în zilele acelea, cei mai de seamă ai Iudei au scris multe scrisori, pe
care le-au trimis la Tobie, iar ei primeau scrisori de-ale lui Tobie;
18. Căci mulţi
din Iuda erau cu el în legătură întărită prin
jurământ, căci el era ginerele lui Şecania, fiul lui Arah, iar
fiul său Iohanan luase de nevastă pe fiica lui Meşulam, fiul lui Berechia.
19. Ba îmi vorbeau ei
şi de bunătatea lui şi vorbele mele ajungeau la el. Şi
Tobie trimitea scrisori, ca să mă sperie.
|