CAPITOLUL 3
Plângerea lui Iov.
1. După aceea, Iov a deschis
gura sa şi a blestemat ziua în care s-a născut.
2. Şi Iov a vorbit
şi a zis:
3. "Piară ziua în
care m-am născut şi noaptea care a zis: un prunc de parte bărbătească
s-a zămislit!
4. Ziua aceea să se
facă întuneric şi Domnului din cer să nu-I pese de ea şi
lumina să n-o mai lumineze.
5. Bezna şi umbra
morţii s-o cotropească, norii s-o învăluiască şi
toate negurile s-o înspăimânte!
6. Întunericul să
cuprindă noaptea aceea şi să nu mai fie pusă în zilele
anului şi în socoteala lunilor să nu mai intre!
7. Pustie să
rămână noaptea aceea şi nici o bucurie să nu
pătrundă în ea!
8. Blestemată să
fie de către cei ce blesteamă zilele, de către cei ce
ştiu să descânte Leviatanul.
9. Să se întunece
stelele revărsatului zorilor ei; să aştepte lumina şi
nimic să nu vină şi să nu mai vadă genele
aurorei,
10. Pentru că n-a
închis pântecele care m-a zămislit şi n-a ascuns durerea dinaintea
ochilor mei.
11. De ce n-am murit
când eram în sânul mamei mele? Şi
nu mi-am dat duhul, ieşind din pântecele ei?
12. De ce m-au primit cei doi
genunchi şi de ce cei doi sâni mi-au dat să sug?
13. Căci acum aş
sta culcat şi liniştit, aş dormi şi m-aş
odihni,
14. Cu împăraţii
şi cu dregătorii pământului, care şi-au zidit morminte în
singurătate,
15. Sau cu domnitorii care
umplu de aur şi de argint casele lor.
16. Sau de ce n-am fost o
stârpitură aruncată şi ascunsă, ca acei prunci care n-au
apucat să vadă lumina?
17. Acolo cei nelegiuiţi
se astâmpără şi cei împovăraţi se odihnesc.
18. Acolo cei ce
poartă lanţuri ajung la liman de pace şi nu mai aud glasul
paznicului.
19. Mic şi mare acolo sunt tot una şi robul
a scăpat de stăpânul său.
20. Pentru ce dă
Dumnezeu lumina vieţii celui nenorocit şi zile celor cu sufletul
amărât;
21. Celor ce
aşteaptă moartea, şi ea nu vine, şi care scormonesc
după ea mai mult ca după o comoară;
22. Celor ce se bucură
cu bucurie mare şi sunt plini de fericire, fiindcă au găsit un
mormânt;
23. Celui care nu ştie
încotro să meargă şi pe care îl îngrădeşte Dumnezeu
de jur-împrejur?
24. Gemetele mele sunt pâinea mea
şi vaietele mele curg ca apa.
25. De ceea ce mă tem,
aceea mi se întâmplă şi de ceea ce mi-e frică tocmai de aceea
am parte.
26. N-am nici tihnă,
nici odihnă, nu-mi găsesc nici o pace şi zbuciumul mă
stăpâneşte".
|