CAPITOLUL 9
Apărarea lui Iov.
l. Atunci Iov a răspuns
şi a zis:
2. "Ştiu bine
că aşa este; căci cum ar putea un om să fie drept
înaintea lui Dumnezeu?
3. Dacă ar fi să
se certe cu El, din o mie de lucruri n-ar putea să-I răspundă
nici la unul singur.
4. A Lui este
înţelepciunea şi atotputernicia; cine ar putea să-I stea
împotrivă şi să rămână teafăr?
5. El mişcă
munţii din loc fără ca ei să prindă de veste că
El i-a răsturnat în mânia Lui.
6. El zguduie pământul
din temelia lui, aşa încât stâlpii lui se clatină.
7. El porunceşte
soarelui şi soarele nu se mai ridică. El pune pecetea Lui asupra
stelelor.
8. El singur este Cel ce
întinde cerurile şi umblă pe valurile mării.
9. El a zidit Carul mare,
Raliţa, Pleiadele şi cămările stelelor de
miazăzi.
10. El a făcut lucruri
mari şi nepătrunse şi minuni fără de
număr.
11. Iată, dacă
trece pe lângă mine, eu nu-L văd, şi dacă se strecoară,
eu nu-I prind de veste.
12. Dacă ia şi
ridică, cine va putea să-L oprească şi cine-I va zice: Ce
ai făcut?
13. Dumnezeu nu-şi
înfrânează mânia Sa şi sub El se încovoaie toţi slujitorii
mândriei.
14. Şi eu atunci cum o
să-I răspund şi ce cuvinte o să aleg?
15. Chiar dacă aş
avea dreptate, nu-I voi răspunde, ci mă voi ruga
judecătorului.
16. Chiar dacă m-ar
asculta, când Îl chem, tot n-aş putea să cred că ascultă
glasul meu,
17. Căci El mă
sfărâmă ca sub furtună şi înmulţeşte
fără cuvânt rănile mele.
18. El nu-mi dă
răgaz să răsuflu şi mă adapă cu
amărăciune.
19. Dacă este vorba de
putere, El este Cel puternic. Dacă este vorba de judecată, cine
mă va apăra?
20. Oricâtă dreptate
aş avea, gura mea mă va osândi şi dacă sunt
fără prihană ea mă scoate vinovat.
21. Sunt oare
desăvârşit? Eu singur nu mă cunosc pe mine şi viaţa
mea o dispreţuiesc.
22. Pentru aceea am zis:
Tot una este! El nimiceşte pe cel desăvârşit şi pe cel
viclean.
23. Dacă o nenorocire
aduce moartea deodată, ce-I pasă Lui de deznădejdea celor
fără de vină?
24. Dacă o
ţară a încăput pe mâna unui om viclean, El acoperă
faţa judecătorilor Săi. Şi dacă nu El, cine
atunci?
25. Zilele mele sunt mai
grabnice decât un aducător de veşti şi au fugit fără
să vadă fericirea.
26. S-au strecurat ca
nişte bărci de papură, ca un vultur care se
năpusteşte asupra prăzii sale.
27. Dacă zic: Vreau
să-mi uit suferinţa, să-mi schimb înfăţişarea
şi să fiu voios,
28. Sunt năpădit
de teama chinurilor mele, ştiind bine că Tu nu mă vei scoate
nevinovat.
29. Dacă sunt vinovat,
de ce să mă mai trudesc zadarnic?
30. Dacă m-aş
spăla cu zăpadă şi mi-aş curăţi mâinile cu
leşie,
31. Atunci Tu tot m-ai
cufunda în noroi, încât şi veşmintele mele s-ar scârbi de
mine.
32. Căci Dumnezeu nu
este un om ca mine, ca să stau cu El de vorbă şi ca să
mergem împreună la judecată.
33. Între noi nu se
află un al treilea care să-şi pună mâna peste noi
amândoi
34. Şi care să
depărteze varga Sa de deasupra capului meu, aşa încât groaza Lui
să nu mă mai tulbure;
35. Atunci aş vorbi
şi nu m-aş mai teme de El. Dar nu este aşa şi eu sunt
singur cu mine însumi.
|