CAPITOLUL 12
Iov se apără înaintea lui Ţofar şi a prietenilor
săi.
1. Atunci Iov a răspuns
şi a zis:
2. "Cu adevărat
numai voi sunteţi înţelepţi şi înţelepciunea va muri
o dată cu voi.
3. Dar şi eu am minte
ca voi şi nu sunt mai prejos decât voi şi cine nu cunoaşte
lucrurile pe care mi le-aţi spus?
4. Eu am ajuns pricină
de batjocură pentru prietenul meu, eu care chem pe Dumnezeu şi
căruia El răspunde: cel drept, cel fără vină e
pricină de râs.
5. Să dispreţuim
nenorocirea (gândesc cei fericiţi); încă o lovitură celor ce
se poticnesc.
6. Foarte liniştite
stau şi sunt corturile jefuitorilor şi cei ce mânie pe Dumnezeu
sunt plini de încredere, ca unii care au făcut din pumnul lor un
dumnezeu.
7. Dar ia întreabă
dobitoacele şi te vor învăţa, şi păsările
cerului, şi te vor lămuri;
8. Sau vorbeşte cu
pământul, şi-ţi va da învăţătură şi
peştii mării îţi vor istorisi cu de-amănuntul.
9. Cine nu cunoaşte
din toate acestea că mâna Domnului a făcut aceste lucruri?
10. În mâna Lui El
ţine viaţa a tot ce trăieşte şi suflarea întregii
omeniri.
11. Urechea nu
deosebeşte ea cuvintele tot aşa, precum cerul gurii deosebeşte
mâncarea?
12. Oare nu la bătrâni
sălăşluieşte înţelepciunea şi priceperea nu
merge mână în mână cu vârsta înaintată?
13. La Dumnezeu se
află înţelepciunea şi puterea; sfatul şi pătrunderea
sunt ale Lui.
14. Ceea ce
dărâmă El, nimeni nu mai zideşte la loc şi pe cine-l
închide, nimeni nu poate să-l mai deschidă.
15. Dacă opreşte
apele pe loc, ele scad şi pier; dacă le dă drumul, ele
răstoarnă lumea;
16. Tăria şi
înţelepciunea sunt la El. El este stăpân şi peste
rătăcit şi peste cel ce-l face să
rătăcească.
17. El goneşte pe
sfetnici în picioarele goale şi pe judecători îi aruncă
pradă nebuniei.
18. El destramă
puterea împăraţilor şi pune cingătoare de frânghie în
jurul coapselor lor.
19. El goneşte pe
preoţi în picioarele goale şi dă peste cap pe cei
puternici.
20. El taie vorba celor
meşteri la cuvânt şi ia mintea celor bătrâni.
21. El face de ocară
pe cei mari şi slăbeşte încingătoarea celor
voinici.
22. El scoate din întuneric
lucrurile ascunse şi aduce la lumină ceea ce era acoperit de
umbră.
23. El sporeşte
neamurile şi apoi le pierde, El le lasă să se întindă
şi apoi le strâmtorează.
24. El scoate din
minţi pe căpeteniile popoarelor şi îi lasă să
rătăcească în singurătăţi fără
cărări.
25. Acolo ei
orbecăiesc în întuneric, fără nici o lumină, căci
Dumnezeu îi lasă să se împleticească aidoma celui ce s-a
îmbătat.
|