CAPITOLUL 15
Elifaz vrea să facă pe Iov făţarnic.
1. Atunci Elifaz, din Teman, a
răspuns şi a zis:
2. "Este oare cinstit
pentru înţelept să răspundă cu cuvinte uşuratice
şi să-şi umple pieptul cu suflarea vântului de
răsărit?
3. I se cuvine lui să judece
cu vorbe seci şi prin cuvântări care n-au nici o noimă?
4. Tu mergi atât de
departe, încât desfiinţezi cucernicia şi nesocoteşti
rugăciunea înaintea lui Dumnezeu.
5. Nelegiuirea ta
insuflă gura ta şi tu împrumuţi vorbirea ta de la cei
vicleni.
6. Chiar gura ta te
osândeşte şi nu eu, chiar buzele tale sunt martore împotriva
ta.
7. Nu cumva eşti tu
cel dintâi om care s-a născut? Venit-ai tu pe lume mai înainte decât
munţii?
8. Ai stat tu de sfat cu
Dumnezeu şi te-ai făcut tu stăpân pe toată
înţelepciunea?
9. Ce ştii tu pe care
să nu-l ştim şi noi? Ce pricepi tu şi noi nu
pricepem?
10. Printre noi se
află oameni vechi de zile, bătrâni mai în vârstă decât
tatăl tău.
11. Ţi se pare
puţin lucru mângâierile în numele lui Dumnezeu şi cuvintele spuse
cu blândeţe?
12. De ce te laşi târât de
inima ta şi de ce priveşti aşa trufaş cu ochii
tăi?
13. De ce întorci spre
Dumnezeu mânia ta şi dai drumul din gura ta la astfel de
cuvântări?
14. Ce este omul ca să
se creadă curat, şi cel născut din femeie, ca să se
creadă neprihănit?
15. Dacă Dumnezeu nu
are încredere în sfinţii Săi şi dacă cerurile nu sunt
destul de curate înaintea ochilor Săi,
16. Cu atât mai puţin
o făptură urâcioasă şi stricată cum este omul cel ce
bea nedreptatea ca apa.
17. Vreau să-ţi
dau o învăţătură, ascultă-mă; şi ceea ce
am văzut vreau să-ţi aduc la cunoştinţă;
18. Ceea ce
înţelepţii au vestit fără să ascundă nimic,
precum au auzit de la părinţii lor,
19. Atunci când tara le-a fost dată numai lor
şi nici un străin nu se aşezase încă printre ei.
20. Nelegiuitul se
chinuieşte în toate zilele vieţii sale şi de-a lungul anilor
hărăziţi celui tiran.
21. Glasuri îngrozitoare
fac larmă în urechile lui; în mijlocul păcii, i se pare că un
ucigaş se năpusteşte asupra lui.
22. El nu mai
nădăjduieşte să mai iasă din întuneric şi
îşi simte capul mereu sub sabie.
23. Se şi vede aruncat
de mâncare vulturilor, fiindcă ştie că prăpădul lui
este fără întârziere.
24. Ziua întunericul îl
înspăimântă. Zbuciumul şi tulburarea îl strâng la mijloc
şi se aruncă asupra-i gata de împresurare,
25. Fiindcă a
îndrăznit să-şi îndrepte mâna împotriva lui Dumnezeu şi
să facă pe viteazul faţă de Cel Atotputernic;
26. Fiindcă a
îndrăznit să năvălească împotriva Lui cu gâtul
întins şi la adăpostul scuturilor sale groase şi
rotunde.
27. Chipul lui i se
ascundea în grăsime şi osânza stătea grea pe coapsele
lui,
28. Şi
sălăşluia în cetăţi pustiite, în case în care nu mai
stătea nimeni, fiindcă ameninţau să se
prăbuşească.
29. Nu va aduna
bogăţie şi ce are nu va ţine mult, iar umbra lui nu se va
lungi pe pământ.
30. Nu va mai putea să
iasă din întuneric. Focul va mistui ramurile sale şi vijelia va
mătura florile lui;
31. Să nu se
creadă în minciună, fiindcă ştim că e
deşertăciune.
32. Vrejul său se va
ofili mai înainte de vreme şi mlădiţa sa nu va da muguri
verzi.
33. Ca viţa
mănată, va lăsa să cadă rodul său şi la
fel ca măslinul va împrăştia florile sale.
34. Fiindcă ceata
celui rău la inimă va fi lăsată stearpă şi
focul mistuie corturile cu bogăţii de jaf.
35. Ei zămislesc
răutatea şi nasc nelegiuirea, dar cu aceasta pântecele lor
dospeşte înşelăciunea".
|