CAPITOLUL 21
Iov răspunde lui Ţofar despre fericirea şi pedeapsa
necredincioşilor.
l. Atunci Iov a vorbit
încă o dată şi a zis:
2. "Ascultaţi cu
luare-aminte cuvântul meu şi aici să se oprească mângâierile
voastre.
3. Îngăduiţi-mi
să vorbesc şi eu, şi după ce voi vorbi, atunci poţi
să-ţi baţi joc.
4. Oare plângerea mea se
înalţă împotriva unui om? Şi atunci răbdarea mea cum n-o
să fie pe sfârşite?
5. Uitaţi-vă la
mine şi miraţi-vă foarte şi puneţi mâna la
gură.
6. Căci, când mă
gândesc, mă apucă groaza şi toată carnea de pe mine
tremură.
7. Pentru ce
ticăloşii au viaţă, ajung la adânci bătrâneţe
şi sporesc în putere?
8. Urmaşii lor se
ridică voinici în faţa lor şi odraslele lor dăinuiesc sub
ochii lor.
9. Casele lor stau
nevătămate, fără teamă şi varga lui Dumnezeu nu
stă deasupra lor.
10. Taurii sunt plini de
vlagă şi prăsitori, juncanele lor fată şi nu
leapădă.
11. Copiii lor zburdă
ca oile şi odraslele lor dănţuiesc împrejur.
12. Ei cântă din
tobă şi din harfă şi se desfată la sunetele
flautului.
13. Îşi isprăvesc
zilele în fericire şi coboară cu pace în împărăţia
morţii.
14. Şi tocmai ei
ziceau lui Dumnezeu: "În lături de la noi! Nu vrem deloc să
cunoaştem căile Tale!
15. Cine este Cel
Atotputernic ca să-I slujim Lui şi ce folos vom avea să-I
înălţăm rugăciuni?"
16. N-ai zice, oare,
că fericirea lor e în mâna lor? Sfatul celor răi nu este totdeauna
departe de Dumnezeu?
17. De câte ori se stinge
candela nelegiuiţilor şi nenorocirea dă năvală peste
ei? De câte ori Dumnezeu nimiceşte cu mânia Sa pe cei
răufăcători,
18. Ca să fie ei ca
paiul în bătaia vântului şi ca pleava pe care o răsuceşte
vârtejul?
19. Dumnezeu, vei zice,
păstrează pentru copiii lui răsplata fărădelegii
lui. Dar să-l pedepsească pe el însuşi, ca să se
înveţe.
20. Să-şi
vadă cu ochii nenorocirea şi să se adape din mânia Celui
Atotputernic!
21. Fiindcă ce-i mai
pasă de casa lui, după moartea lui, când numărul lunilor lui a
fost retezat?
22. Dar nu cumva Îi vom da
noi învăţătură lui Dumnezeu, Lui care stă şi
judecă pe cei de sus?
23. Unul moare, în
plinătatea puterii sale, când este înconjurat de fericire şi de
pace,
24. Când găleţile
îi sunt pline de lapte şi oasele pe care le suge, pline cu
măduvă.
25. Altul moare, cu
sufletul copleşit de amărăciune, fără să fi
gustat vreo fericire.
26. Şi unul şi
altul se culcă în ţărână şi viermii îi
cotropesc.
27. Ştiu prea bine
gândurile voastre şi socotinţele pe care vi le făuriţi în
privinţa mea.
28. Voi ziceţi în
mintea voastră: Unde este casa asupritorului şi unde este cortul în
care locuiau nelegiuiţii?
29. N-aţi întrebat
oare pe cei ce trec pe drum şi n-aţi recunoscut dreptatea spuselor
lor?
30. Anume cum că în
ziua nenorocirii cel rău este cruţat şi că în ceasul
mâniei el scapă?
31. Cine îl mustră în
faţă pentru purtarea lui şi cine-i întoarce cu aceeaşi
măsură faptele pe care le-a făcut?
32. Iar când este dus la locul de
odihnă, din stâlpul de la căpătâi el parcă stă de
strajă.
33. Bulgării
pământului îi sunt uşori; în convoi pe urma lui înaintează
toată lumea, şi înaintea lui o mulţime
nenumărată.
34. Atunci ce sunt deşartele
mângâieri pe care mi le daţi? Din toate cuvintele voastre nu rămâne
decât înşelăciune".
|