CAPITOLUL 22
Elifaz se îndoieşte iarăşi de evlavia lui Iov.
1. Elifaz din Teman a răspuns
atunci şi a zis:
2. "Poate omul să
fie de vreun folos lui Dumnezeu? Nu, fiindcă înţeleptul îşi este de folos lui
însuşi.
3. Ce are Cel Atotputernic
dacă tu eşti fără prihană? Şi care este
câştigul Lui, dacă drumurile tale sunt fără
vină?
4. Oare El te
pedepseşte pentru cucernicia ta şi pentru ea intră cu tine în
judecată?
5. Nu, dimpotrivă,
fiindcă răutatea ta este mare şi fărădelegile tale
sunt fără hotar!
6. Căci tu
fără dreptate luai zăloage de la fraţii tăi şi
smulgeai veşmântul de pe oameni şi-i lăsai goi.
7. Tu nu dădeai
să bea celui însetat şi nu dădeai să mănânce celui
flămând;
8. Cel cu pumnul tare
cotropeşte pământul şi cel cu trecere îl ia, în
stăpânire.
9. Goneai de la pragul tău pe
văduve cu mâinile goale şi braţele celor orfani tu le
sfărâmai.
10. Acesta este cuvântul
pentru care laţuri te înconjoară şi spaimele te-au apucat
dintr-o dată.
11. Lumina s-a stins pentru
tine şi nu mai vezi şi o apă revărsată te-a dat la
fund.
12. Dumnezeu nu este El oare mai
presus de ceruri? Priveşte în sus spre stele cât de sus sunt ele!
13. Tu ai zis: Ce ştie
Dumnezeu! Judecă El oare prin umbră?
14. Norii sunt ca o perdea
în faţa Lui şi El nu poate să vadă; El se plimbă
numai de jur împrejurul cerurilor.
15. Voieşti tu să
urmezi pe străvechea cale pe care au bătătorit-o oamenii cei
fără de lege?
16. Cei ce au fost
măturaţi înainte de vreme, când un fluviu s-a rostogolit peste
temeliile lor,
17. Şi ei ziceau lui
Dumnezeu: "În lături de la noi! Şi ce poate să ne
facă Cel Atotputernic?"
18. Dar tocmai El umpluse
casele lor de bunătăţi, însă sfatul celor răi rămânea
departe de Dumnezeu.
19. Cei drepţi se
uită şi se bucură, iar cel nevinovat râde de ei.
20. Iată, avuţia lor a
nimicit-o şi focul a mistuit toată strânsura lor!
21. Împacă-te cu
Dumnezeu şi cazi la pace. Atunci bine va fi de tine.
22. Primeşte, te rog,
învăţătură din gura Lui şi pune la inimă
cuvintele Lui;
23. Dacă te întorci la
Cel puternic şi te smereşti, dacă depărtezi nedreptatea
de cortul tău,
24. Atunci aurul tău
îl vei preţui drept ţărână şi comorile Ofirului
drept pietricele,
25. Pentru că Cel Atotputernic va fi pentru
tine sloi de aur şi grămezi de argint.
26. Atunci tu te vei
desfăta întru Cel Atotputernic şi ridica-vei faţa ta
către Dumnezeu.
27. Tu vei chema numele Lui şi
El te va auzi şi tu vei împlini juruinţele tale.
28. Când te vei hotărî
să faci un lucru, lucrul îl vei izbuti şi lumina va străluci pe
toate drumurile tale,
29. Fiindcă Dumnezeu
smereşte pe mândri şi mândria, şi mântuieşte pe acela
care-şi pleacă ochii în pământ.
30. El izbăveşte
pe cel nevinovat şi tu la fel vei scăpa, când mâinile tale vor fi
curate".
|