CAPITOLUL 28
Izvorul înţelepciunii.
l. Argintul are
zăcămintele lui de obârşie şi aurul are locul lui de
unde-l scoţi şi-l lămureşti.
2. Din pământ
scoatem fierul şi din stânca topită scoatem arama.
3. Omul a pus hotare
întunericului şi cercetează până în cele mai depărtate
adâncuri, sfredelind piatra ascunsă în umbră şi în
beznă.
4. Un popor străin a
săpat cărări pe sub pământ, uitate de piciorul celor de
deasupra şi departe de oameni; scormonitorii se spânzură pe funii
şi se clatină încoace şi în colo.
5. Şi deasupra este
pământul din care iese pâinea, dar pe dedesubt este
răvăşit ca de foc.
6. Aici pietrele lui sunt
de safir, dincoace sunt puzderii de aur,
7. Cărări pe care
nu le-a cunoscut pasărea de pradă şi pe care ochiul vulturului
nu şi le-a însemnat.
8. Fiarele sălbatice
nu le-au călcat niciodată, niciodată leul nu s-a strecurat pe
aici.
9. Dar omul a ajuns cu mâna
lui la aceste stânci de cremene şi munţii i-a răsturnat din
temelie.
10. El a săpat şanţuri
în stânci şi nimic de preţ nu scapă privirii lui.
11. El a răscolit
izvoarele apelor şi tot ce era în adâncime a scos afară la
lumină.
12. Dar înţelepciunea
de unde izvorăşte ea şi care este locul de obârşie al
priceperii?
13. Pământeanul nu
cunoaşte calea către ea, căci ea nu se găseşte pe
meleagurile celor vii.
14. Adâncul a grăit:
Ea nu se află în sânul meu! Şi marea a spus la fel: Ea nu este la
mine!
15. Mintea cea înaltă nu poate fi schimbată
cu bulgări de aur şi argintul nu-l cântăreşti ca s-o
plăteşti.
16. Ea nu poate să fie
preţuită nici cu aurul Ofirului, nici cu preţioasa
cornalină, nici cu pietre de safir!
17. Cu ea alături nu
pot să stea nici aurul, nici cristalul şi cu un vas din aurul cel
mai curat nu se poate schimba ea.
18. Despre mărgean
şi despre diamant, nici să mai pomenim, iar agonisirea
înţelepciunii întrece cu mult pe aceea a mărgăritarelor.
19. Topazele Etiopiei nu
stau în cumpănă cu ea şi cu aurul cel mai curat nu vei
plăti-o niciodată!
20. Şi această
înţelepciune de unde vine ea şi care este sălaşul
priceperii?
21. Ea a fost ascunsă
de ochii oricărei făpturi vii; ea a fost tăinuită şi
de pasărea cerului.
22. Adâncul şi moartea
au zis: Noi am auzit vorbindu-se de ea.
23. Dumnezeu îi
cunoaşte drumul şi numai El este Cel ce ştie locuinţa ei.
24. Când El privea
până la marginile pământului şi îmbrăţişa cu
ochii tot ce se află sub ceruri,
25. Ca să dea vântului
cumpănă şi să chibzuiască legea apelor,
26. Când El statornicea
ploilor un făgaş şi o cale bubuitului tunetului,
27. Atunci El a văzut
înţelepciunea ş i a cântărit-o, atunci a pus-o în lumină
şi i-a măsurat adâncimea.
28. După aceea
Dumnezeu a zis omului: Iată, frica de Dumnezeu, aceasta este
înţelepciunea, iar în depărtarea de cel rău stă
priceperea".
|