CAPITOLUL 36
Urmarea vorbirii lui Elihu.
1. Elihu a mers mai departe şi
a grăit:
2. "Aşteaptă
o clipă şi vei învăţa şi altele, căci sunt
încă temeiuri şi cuvinte de partea lui Dumnezeu.
3. Voi porni cu ştiinţa
mea de departe şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.
4. Căci cu
adevărat ceea ce-ţi spun eu nu este minciună şi cal ce
stă lângă tine este unul desăvârşit în
cunoştinţă.
5. Fireşte, Dumnezeu
este prea puternic, dar nu leapădă pe nimeni; El este prea puternic
prin înălţimea înţelepciunii Sale.
6. El nu lasă pe
nelegiuit să propăşească şi celor nenorociţi le
face dreptate.
7. El nu despoaie pe cei
drepţi de dreptatea lor, iar cu împăraţii la fel: îi pune în
jeţuri împărăteşti şi-i aşază să
domnească de-a pururi. Dar ei se umflă de trufie.
8. Şi atunci
iată-i ferecaţi cu lanţuri şi iată-i prinşi cu
funiile mâhnirii.
9. După aceea,
Dumnezeu le dezvăluie fapta pe care au făcut-o şi nelegiuirea
în care au căzut, anume că s-au trufit.
10. Dar El le face
această destăinuire ca să ia aminte şi le dă
poruncă să se întoarcă de la răutatea lor;
11. Dacă dau ascultare
şi vin la supunere, ei îşi isprăvesc zilele lor în fericire
şi anii lor în desfătări;
12. Iar dacă sunt
neascultători, atunci trec prin strâmtorile morţii şi se sting
nepricepuţi şi orbi.
13. Nelegiuiţii se
mânie; ei nu se roagă lui Dumnezeu, când sunt puşi în
lanţuri.
14. Unii ca aceştia se
sting de tineri şi viaţa lor se veştejeşte în
floare.
15. Dar pe cel nenorocit
Dumnezeu îl scapă prin nenorocirea lui şi prin suferinţă
Dumnezeu îi dă învăţătură.
16. Tot aşa şi pe
tine te va scoate din strânsoarea durerii, ca să te pună la loc
larg, unde nu mai este nici o stinghereală şi unde masa ta va fi
încărcată cu mâncări grase şi alese.
17. Dacă tu ai fost
pedepsit cu străşnicie, ca un nelegiuit, tu scoate din
pedeapsă puterea dreptăţii;
18. Certarea Lui să nu
te împingă la mânie împotriva Lui şi mulţimea bătăii
să nu te scoată din calea cugetului drept.
19. Era oare să
pună Dumnezeu vreun preţ pe bogăţiile tale? Nu! Nici pe
aur, nici pe toate mijloacele puterii pământeşti.
20. Nu pofti noaptea
(depărtării de Dumnezeu), căci în ea, popoare întregi au fost
smulse din locul lor.
21. Ia seama, nu te duce la
nedreptate, căci ea este adevărata cauză a
suferinţei.
22. Da, Dumnezeu este
nespus de mare prin puterea Lui! Cine poate să înveţe ca El?
23. Cine I-a dat
învăţătură cum să se poarte? Şi cine poate
să-I spună: "Aceasta ai făcut-o rău?"
24. Adu-ţi aminte
şi preamăreşte opera Lui, pe care o cântă, în laudele
lor, oamenii;
25. Orice om o
priveşte, măcar că o îmbrăţişează cu
ochiul, numai de departe.
26. Cât este de mare
Dumnezeu! Dar noi nu putem să-L înţelegem şi numărul
anilor Săi nu se poate socoti.
27. El atrage
picăturile de apă, El le preface în aburi şi dă
ploaia.
28. Iar norii o trec prin
sita lor şi o varsă picături peste mulţimile
omeneşti.
29. Cine poate să
priceapă cum se desfăşoară norii şi cum bubuie
tunetul în cortul lui?
30. Iată că El a
rostogolit aburii Săi şi a acoperit adâncimile mării.
31. Prin el Domnul
hrăneşte popoarele şi le dă belşug de mâncare.
32. El ridică
fulgerul, cu amândouă mâinile şi-l trimite să lovească la
ţintă.
33. El dă din vreme de
veste ciobanului şi oilor, care simt din aer apropierea vijeliei.
|