CAPITOLUL 37
Slava lui Dumnezeu se cunoaşte din cartea firii.
l. Şi din pricina aceasta
inima mea se zbuciumă şi se zbate din locul ei.
2. Ascultaţi bubuitul
glasului Său Şi tunetul care iese din gura Sa.
3. Peste toată
întinderea cerului El azvârle fulgerul Său şi fulgerul Său
ajunge până la marginile pământului.
4. În urma fulgerului, vine
un muget prelung. El tună cu glasul Lui zguduitor, El nu mai
împiedică fulgerele cât timp glasul Lui răsună.
5. Dumnezeu cu tunetul
Său săvârşeşte minuni, El face lucruri mari pe care noi
nu putem să le pricepem.
6. El porunceşte
zăpezii: "Cazi pe pământ ", şi ploilor îmbelşugate:
"Stăruiţi cu putere!"
7. Pe fiecare om El pune a
Sa pecetie, pentru ca toţi oamenii să recunoască puterea
Lui.
8. Fiarele sălbatice
se dau înapoi în culcuşurile lor şi rămân ascunse în vizuinile
lor.
9. Vijelia vine de la
miazăzi şi frigul vine de la miazănoapte.
10. La suflarea lui
Dumnezeu se încheagă ghiaţa şi întinderea apelor se face
sloi.
11. El umple norii cu
apă şi din întunecimea furtunii sloboade fulgerele.
12. Iar norii,
învârtindu-se în cercuri, aleargă după planurile Sale, astfel
că îndeplinesc tot ce le porunceşte, în lungul şi în latul
lumii Sale pământeşti.
13. Şi Domnul îi
trimite: aici ca o bătaie pentru pământ, dincolo ca o milostivire a
voinţei Sale.
14. Iov, ia aminte la
aceste lucruri, stai locului şi te uită la minunile lui
Dumnezeu!
15. Înţelegi tu cum
cârmuieşte Dumnezeu norii Săi şi în ce fel poate norul să
sloboadă fulgerul pe pământ?
16. Înţelegi tu
plutirea norilor, minuni ale Aceluia a Cărui ştiinţă este
desăvârşită?
17. Tu, care te aprinzi în
veşmintele tale, când pământul se odihneşte sub vântul
arzător din miazăzi,
18. Poţi să
întinzi la fel cu El boltitura cerului, ca o oglindă turnată din
metal?
19. Spune-mi şi mie ce
vom putea să grăim cu El? Ce vorbă vom începe noi cu El,
astfel întunecaţi la minte precum suntem?
20. Acum, când eu vorbesc, cine-I
dă de veste ce zic eu? Când a vorbit cineva ceva, El o ştie fiindcă I-a Spus
altul?
21. Oamenii nu pot să
privească prealuminosul soare, care străluceşte pe cer, acum
după ce vântul a împrăştiat norii.
22. Acum lumină
biruitoare se revarsă din norii de la miazănoapte şi
măreţia Domnului robeşte şi cutremură inima.
23. Pe Cel
Atotputernic nu putem să-L ajungem cu priceperea noastră. El este
atotînalt în putere şi bogat în judecată şi nu calcă
niciodată dreptatea în picioare.
24. Pentru aceea oamenii se tem de
El şi I se închină; El însă nu-şi pogoară privirile
asupra nici unuia dintre cei ce se cred pe sine
înţelepţi".
|