CAPITOLUL 38
Dumnezeu Se destăinuieşte din norii cerului şi Însuşi
dă învăţătură.
1. Atunci Dumnezeu i-a răspuns
lui Iov, din sânul vijeliei, şi i-a zis:
2. "Cine este cel ce
pune pronia sub obroc, prin cuvinte fără înţelepciune?
3. Încinge-ţi deci
coapsele ca un viteaz şi Eu te voi întreba şi tu Îmi vei da
lămuriri!
4. Unde erai tu, când am
întemeiat pământul? Spune-Mi, dacă ştii să spui.
5. Ştii tu cine a hotărât
măsurile pământului sau cine a întins deasupra lui lanţul de
măsurat?
6. În ce au fost
întărite temeliile lui sau cine a pus piatra lui cea din capul
unghiului,
7. Atunci când stelele
dimineţii cântau laolaltă şi toţi îngerii lui Dumnezeu Mă sărbătoreau?
8. Cine a închis marea cu
porţi, când ea ieşea năvalnică, din sânul firii,
9. Şi când i-am dat ca veşmânt negura
şi norii drept scutece,
10. Apoi i-am
hotărnicit hotarul Meu şi i-am pus porţi şi
zăvoare
11. Şi am zis: Până aici vei veni
şi mai departe nu te vei întinde, aici se va sfărâma trufia
valurilor tale?
12. Ai poruncit tu
dimineţii, vreodată în viaţa ta, şi i-ai arătat
aurorei care este locul ei,
13. Ca să apuce
pământul de colţuri şi să scuture pe nelegiuiţi de
pe pământ?
14. În revărsatul
zorilor, pământul se face roşu ca roşiile peceţi şi
ia culori ca de veşmânt.
15. Cei răi rămân
fără noaptea (prielnică lor) şi braţul ridicat este
frânt.
16. Ai fost tu până la
izvoarele mării sau te-ai plimbat pe fundul prăpastiei?
17. Ţi s-au
arătat oare porţile morţii şi porţile umbrei le-ai
văzut?
18. Ai cugetat oare la
întinderea pământului? Spune, ştii toate acestea?
19. Care drum duce la
palatul luminii şi care este locul întunericului,
20. Ca să ştii
să-l călăuzeşti în cuprinsul lui şi să
poţi să nimereşti potecile care duc la el acasă?
21. Tu ştii bine,
căci atunci erai născut şi numărul zilelor tale e foarte
mare.
22. Ai ajuns tu la
cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările
grindinei,
23. Pe care le ţin deoparte pentru vremuri de
strâmtorare, pentru zilele de bătălie şi de război?
24. Unde se risipesc aburii
şi se răspândeşte pe pământ vântul de la
răsărit?
25. Cine a săpat albie
puhoaielor cerului şi cine a croit drum bubuitului tunetului,
26. Ca să plouă
pe un pământ nelocuit şi pe o pustietate unde nu se află
fiinţă omenească
27. Şi să adape
ţinuturile sterpe şi uscate şi să scoată
pajişte de iarbă din întinderea pleşuvă?
28. Are ploaia un tată? Cine a zămislit stropii de
rouă?
29. Din sânul cui a ieşit
gheaţa? Şi cine este cel ce naşte promoroaca din cer?
30. Apele se încheagă
şi se întăresc ca piatra şi fala mării se face
sloi!
31. Poţi tu să
legi cataramele Pleiadelor sau să deznozi lanţurile
Orionului?
32. Poţi tu să
scoţi la vreme cununa Zodiacului şi vei fi tu cârmaci Carului Mare şi stelelor lui?
33. Cunoşti tu legile
cerului şi poţi tu să faci să fie pe pământ ceea ce
este scris în ele?
34. Poţi tu să
ridici până la nori glasul tău ca să se sloboadă peste
tine potopul ploilor?
35. Eşti tu în stare
să azvârli fulgerele şi ele să plece şi să-ţi
spună: Iată-ne?
36. Cine a pus atâta
înţelepciune în pasărea ibis sau cine i-a dat pricepere
cocoşului?
37. Cine poate să
ţină cu destoinicie socoteala norilor şi să verse pe
pământ burdufurile cerului,
38. Ca să se adune
pulberea şi să se întărească, iar bulgării de
pământ să se lipească laolaltă?
39. Tu eşti cel ce
aduci pradă leoaicei şi potoleşti foamea puilor de leu,
40. Când s-au ascuns în
vizuini sau stau şi pândesc ascunşi în
hăţişuri?
41. Cine are grijă de
mâncarea corbului, când puii lui croncănesc la Dumnezeu, de foame,
şi zboară încoace şi încolo după hrană?
|