CAPITOLUL 39
Minunile făpturii
l. Ştii tu când nasc
caprele sălbatice? Ai băgat de seamă care este vremea
cerboaicelor?
2. Numeri tu lunile
sarcinii lor şi ştii tu când le vine ceasul să
nască?
3. Ele îngenunchiază,
fată puii şi scapă de durerile lor,
4. Iar puii lor prind
putere, se fac mari pe câmp, pornesc şi nu se mai întorc spre mamele
lor.
5. Cine a lăsat slobod
asinul sălbatic şi l-a dezlegat de la iesle?
6. I-am dat pustiul ca
să-l locuiască şi pământul sărat i l-am
hărăzit ocol;
7. El îşi bate joc de
zarva oraşelor; el nu aude strigătele nici unui stăpân;
8. El străbate
munţii, locul său de păşune, şi umblă după
orişice verdeaţă.
9. Va voi bivolul
sălbatic să se bage la tine slugă şi să
petreacă noaptea lingă ieslele tale?
10. Poţi tu să-l
legi cu funia de gât şi să tragă grapa după tine, peste
arătură?
11. Poţi să te
încrezi în el, fiindcă este atât de tare, şi să-i laşi în
grijă munca ta?
12. Te bizui tu pe el,
că mai vine înapoi să-ţi aducă roadele la aria ta?
13. Aripile struţului
sunt negrăit de agere; struţul are pene preafrumoase ţi mândru
penaj.
14. Când îşi lasă
ouăle pe pământ şi le lasă să se clocească în
nisipul fierbinte,
15. El uită că
oarecine poate să le calce cu piciorul şi că vreo fiară
sălbatică poate să le strivească.
16. Struţul e hain cu
puii săi, ca şi cum n-ar fi ai lui, şi nu-i pasă deloc de
truda sa zadarnică.
17. Vezi că Dumnezeu
nu l-a înzestrat cu pricepere şi pătrundere.
18. Când se scoală
însă şi porneşte, face de ocară şi pe cal şi pe
călăreţ.
19. Tu eşti cel ce dai
putere calului? Tu i-ai împodobit gâtul cu falnica lui coamă?
20. Tu l-ai
învăţat să sară uşor, ca o lăcustă? Nechezatul
lui viteaz insuflă spaimă!
21. El bate pământul
cu copita şi mândru de puterea lui porneşte spre taberele
înarmate;
22. El îşi bate joc de
primejdie şi n-are nici o teamă şi nu se dă înapoi
dinaintea sabiei.
23. La oblânc îi sună
tolba cu săgeţi; fulgere aruncă suliţa şi
lancea.
24. De aprindere, de
nerăbdare, el mănâncă, gonind, pământul şi, când a
sunat trâmbiţa, nu mai are astâmpăr.
25. La chemarea
trâmbiţei, pare că zice: Haide! Şi de departe soarbe cu
nările bătălia, tunetul poruncilor căpeteniilor şi
strigătele războinice.
26. Oare, prin
deşteptăciunea ta s-a îmbrăcat în pene şoimul şi
îşi întinde aripile ca nişte seceri, spre miazăzi?
27. Nu cumva vulturul se
ridică în înălţime din porunca ta şi îşi
aşază cuibul pe vârfuri neajunse?
28. El îşi face
sălaşul în stânci şi acolo petrece noaptea - pe un vârf de
stâncă şi pe vreo înălţime
prăpăstioasă.
29. Acolo el stă
şi îşi pândeşte prada; ochii săi străpung
depărtările,
30. Puii săi beau
sângele prăzii şi unde sunt hoiturile, acolo se adună
vulturii".
|