PSALMUL 9
Al lui David.
1. Lăuda-Te-voi, Doamne, din
toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.
2. Veseli-mă-voi
şi mă voi bucura de Tine; cânta-voi numele Tău,
Preaînalte.
3. Când se vor întoarce
vrăjmaşii mei înapoi, slăbi-vor şi vor pieri de la
faţa Ta!
4. Că ai făcut
judecata mea şi dreptatea mea; şezut-ai pe scaun, Cel ce judeci cu
dreptate.
5. Certat-ai neamurile
şi au pierit nelegiuiţii; stins-ai numele lor în veac şi în
veacul veacului.
6. Vrăjmaşului
i-au lipsit de tot săbiile şi cetăţile i le-ai
sfărâmat; pierit-a pomenirea lor în sunet.
7. Iar Domnul rămâne
în veac; gătit-a scaunul Lui de judecată
8. Şi El va judeca
lumea; cu dreptate va judeca popoarele.
9. Şi a fost Domnul
scăpare săracului, ajutor la vreme potrivită în
necazuri.
10. Să nădăjduiască
în Tine cei ce cunosc numele Tău, că n-ai părăsit pe cei
ce Te caută pe Tine, Doamne!
11. Cântaţi Domnului,
Celui ce locuieşte în Sion, vestiţi între neamuri faptele
Lui.
12. Că Cel ce
răzbună sângele lor şi-a adus aminte. N-a uitat
strigătul săracilor.
13. Miluieşte-mă,
Doamne! Vezi smerenia mea, de
către vrăjmaşii mei, Cel ce mă înalţi din
porţile morţii,
14. Ca să vestesc
toate laudele Tale, în porţile fiicei Sionului; veseli-mă-voi de
mântuirea Ta!
15. Căzut-au neamurile
în groapa pe care au făcut-o; în cursa aceasta, pe care au ascuns-o, s-a
prins piciorul lor.
16. Se cunoaşte Domnul
când face judecată! Întru faptele mâinilor lui s-a prins
păcătosul.
17. Să se
întoarcă păcătoşii în iad; toate neamurile care uită
pe Dumnezeu.
18. Că nu până în
sfârşit va fi uitat săracul, iar răbdarea săracilor în
veac nu va pieri.
19. Scoală-Te, Doamne,
să nu se întărească omul; să fie judecate neamurile
înaintea Ta!
20. Pune, Doamne, legiuitor
peste ele, ca să cunoască neamurile că oameni sunt.
21. Pentru ce, Doamne, stai
departe? Pentru ce treci cu vederea la vreme de necaz?
22. Când se mândreşte
necredinciosul, se aprinde săracul; se prind în sfaturile pe care le
gândesc.
23. Că se laudă
păcătosul cu poftele sufletului lui, iar cel ce face
strâmbătate, pe sine se binecuvintează.
24. Întărâtat-a cel
păcătos pe Domnul, după mulţimea mâniei lui; nu-L va
căuta; nu este Dumnezeu înaintea lui.
25. Spurcate sunt
căile lui în toată vremea; lepădate sunt judecăţile
Tale de la faţa lui, peste toţi vrăjmaşii lui va
stăpâni.
26. Că a zis întru
inima sa: Nu mă voi clinti din neam în neam, rău nu-mi va fi.
27. Gura lui e plină
de blestem, de amărăciune şi de vicleşug; sub limba lui
osteneală şi durere.
28. Stă la pândă
în ascuns cu cei bogaţi ca să ucidă pe cel nevinovat; ochii
lui spre cel sărac privesc.
29. Pândeşte din
ascunziş, ca leul din culcuşul său; pândeşte ca să
apuce pe sărac, pândeşte pe sărac ca să-l tragă la
el.
30. În lanţul lui îl
va smeri; se va pleca şi va cădea asupra lui, când va stăpâni
pe cei săraci.
31. Că a zis în inima
lui: "Uitat-a Dumnezeu! Întors-a faţa Lui, ca să nu vadă
până în sfârşit!"
32. Scoală-Te, Doamne,
Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi
până în sfârşit!
33. Pentru ce a mâniat
necredinciosul pe Dumnezeu? Că a zis în inima lui: Domnul nu va
cerceta!
34. Vezi, pentru că Tu
priveşti la necazuri şi la durere, ca să le iei în mâinile
Tale; căci în Tine se încrede săracul, iar orfanului Tu i-ai fost
ajutor.
35. Zdrobeşte
braţul celui păcătos şi rău, păcatul lui va fi
căutat şi nu se va afla.
36.
Împărăţi-va Domnul în veac şi în veacul veacului! Pieriţi
neamuri din pământul Lui.
37. Dorinţa
săracilor a auzit-o Domnul; la râvna inimii lor a luat aminte urechea
Ta.
38. Judecă pe
sărac şi pe smerit, ca să nu se mai mândrească omul pe
pământ.
|