PSALMUL 30
Al lui David.
1. Spre Tine, Doamne, am
nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac. Întru îndreptarea
Ta izbăveşte-mă şi mă scoate.
2. Pleacă spre mine
urechea Ta, grăbeşte de mă scoate. Fii mie Dumnezeu
apărător şi casă de scăpare ca să mă
mântuieşti.
3. Că puterea mea
şi scăparea mea eşti Tu şi pentru numele Tău mă
vei povăţui şi mă vei hrăni.
4. Scoate-mă-vei din cursa
aceasta pe care mi-au ascuns-o mie, că Tu eşti apărătorul
meu.
5. În mâinile Tale îmi voi
da duhul meu; izbăvitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul adevărului.
6. Urât-ai pe cei ce
păzesc deşertăciuni în zadar, iar eu spre Domnul am
nădăjduit.
7. Bucura-mă-voi
şi mă voi veseli de mila Ta, că ai căutat spre smerenia
mea, mântuit-ai din nevoi sufletul meu
8. Şi nu m-ai
lăsat în mâinile vrăjmaşului; pus-ai în loc desfătat picioarele
mele.
9. Miluieşte-mă, Doamne, că mă
necăjesc; tulburatu-s-a de mânie ochiul meu, sufletul meu şi inima
mea.
10. Că s-a stins întru
durere viaţa mea şi anii mei în suspinuri; slăbit-a întru
sărăcie tăria mea şi oasele mele s-au tulburat.
11. La toţi
vrăjmaşii mei m-am făcut de ocară şi vecinilor mei
foarte, şi frică cunoscuţilor mei. Cei ce mă vedeau afară fugeau de
mine.
12. Uitat am fost ca un
mort din inima lor, ajuns-am ca un vas stricat.
13. Că am auzit ocara
multora din cei ce locuiesc împrejur, când se adunau ei împreună
împotriva mea; ca să ia sufletul meu s-au sfătuit.
14. Iar eu către Tine
am nădăjduit, Doamne, zis-am: "Tu eşti Dumnezeul
meu!"
15. În mâinile Tale, soarta
mea, izbăveşte-mă din mâna vrăjmaşilor mei şi
de cei ce mă prigonesc.
16. Arată faţa Ta
peste robul Tău, mântuieşte-mă cu mila Ta!
17. Doamne, să nu fiu
ruşinat, că Te-am chemat pe Tine; să se ruşineze
necredincioşii şi să se coboare în iad.
18. Mute să fie buzele cele viclene, care
grăiesc împotriva dreptului fărădelege, cu mândrie şi cu
defăimare.
19. Cât este de mare
mulţimea bunătăţii Tale, Doamne, pe care ai gătit-o
celor ce se tem de Tine, pe care ai făcut-o celor ce
nădăjduiesc în Tine, înaintea fiilor oamenilor!
20. Ascunde-i-vei pe dânşii cu
acoperământul feţei Tale de tulburarea oamenilor.
21. Acoperi-i-vei pe ei în
cortul Tău de împotrivirea limbilor.
22. Binecuvântat este
Domnul, că minunată a fost mila Sa, în cetate
întărită.
23. Iar eu am zis întru
uimirea mea: Lepădat sunt de la faţa ochilor Tăi.
24. Pentru aceasta ai auzit
glasul rugăciunii mele când am strigat către Tine.
25. Iubiţi pe Domnul
toţi cuvioşii Lui că adevărul caută Domnul şi
răsplăteşte celor ce se mândresc, cu
prisosinţă.
26.
Îmbărbătaţi-vă şi să se întărească
inima voastră, toii cei ce nădăjduiţi în Domnul.
|