PSALMUL 34
Al lui David.
1. Judecă, Doamne, pe cei
ce-mi fac mie strâmbătate; luptă împotriva celor ce se luptă
cu mine;
2. Apucă arma şi
pavăza şi scoală-Te întru ajutorul meu;
3. Scoate sabia şi
închide calea celor ce mă prigonesc; spune sufletului meu: "Mântuirea ta sunt Eu!"
4. Să fie
ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută sufletul meu;
să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce
gândesc rău de mine.
5. Să fie ca praful în
faţa vântului şi îngerul Domnului să-i necăjească. Să
fie calea lor întuneric şi alunecare şi îngerul Domnului să-i
prigonească.
6. Că în zadar au
ascuns de mine groapa laţului lor, în deşert au ocărât
sufletul meu.
7. Să vină asupra
lor laţul pe care nu-l cunosc şi cursa pe care au ascuns-o
să-i prindă pe ei; şi chiar în laţul lor să
cadă.
8. Iar sufletul meu să
se bucure de Domnul, să se veselească de mântuirea lui.
9. Toate oasele mele vor
zice: Doamne, cine este asemenea ţie? Cel ce izbăveşte pe
sărac din mâna celor mai tari decât el şi pe sărac şi pe
sărman de cei ce-l răpesc pe el.
10. S-au sculat martori
nedrepţi şi de cele ce nu ştiam m-au întrebat.
11. Răsplătit-au
mie rele pentru bune şi au vlăguit sufletul meu.
12. Iar eu, când mă
supărau ei, m-am îmbrăcat cu sac şi am smerit cu post sufletul
meu şi rugăciunea mea în sinul meu se va întoarce.
13. Ca şi cu un vecin,
ca şi cu un frate al nostru aşa de bine m-am purtat; ca şi cum
aş fi jelit şi m-aş fi întristat, aşa m-am smerit.
14. Dar împotriva mea s-au
veselit şi s-au adunat; adunatu-s-au împotriva mea cu bătăi
şi n-am ştiut; risipiţi au fost şi nu s-au
căit.
15. M-au ispitit, cu batjocură m-au batjocorit,
au scrâşnit împotriva mea cu dinţii lor.
16. Doamne, când vei vedea?
Întoarce sufletul meu de la fapta lor cea rea, de la lei, viaţa
mea.
17. Lăuda-Te-voi,
Doamne, în adunare mare, întru popor numeros Te voi lăuda.
18. Să nu se bucure
de. mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept, cei ce mă
urăsc în zadar şi fac semn cu ochii.
19. Că mie de pace îmi
grăiau şi asupra mea vicleşuguri gândeau.
20. Lărgitu-şi-au
împotriva mea gura lor; zis-au: "Bine, bine, văzut-au ochii
noştri".
21. Văzut-ai, Doamne,
să nu taci; Doamne, nu Te depărta de la mine.
22. Scoală-Te, Doamne
şi ia aminte spre judecata mea, Dumnezeul meu şi Domnul meu, spre
pricina mea.
23. Judecă-mă după
dreptatea Ta, Doamne Dumnezeul meu şi să nu se bucure de
mine.
24. Să nu zică
întru inimile lor: "Bine, bine, sufletului nostru", nici să
zică: "L-am înghiţit pe el".
25. Să fie
ruşinaţi şi înfruntaţi deodată cei ce se bucură
de necazurile mele; să se îmbrace cu ruşine şi ocară cei
ce se laudă împotriva mea.
26. Să se bucure
şi să se veselească cei ce voiesc dreptatea mea şi
să spună pururea: "Slăvit să fie Domnul, Cel ce
voieşte pacea robului Său!"
27. Şi limba mea va
grăi dreptatea Ta, în toată ziua, lauda Ta.
|