PSALMUL 38
Al lui David.
1. Zis-am: "Păzi-voi
căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea;
2. Pus-am gurii mele
pază, când a stat păcătosul împotriva mea".
3. Amuţit-am
şi m-am smerit şi nici de bine n-am grăit şi durerea mea
s-a înnoit.
4. Înfierbântatu-s-a inima mea
înăuntrul meu şi în cugetul meu se va aprinde foc.
5. Grăit-am cu limba
mea: "Fă-mi cunoscut, Doamne, sfârşitul meu,
6. Şi numărul
zilelor mele care este, ca să ştiu ce-mi lipseşte".
7. Iată, cu palma ai
măsurat zilele mele şi statul meu ca nimic înaintea Ta.
8. Dar toate sunt
deşertăciuni; tot omul ce viază.
9. Deşi ca o
umbră trece omul, dar în zadar se tulbură.
10. Strânge comori şi
nu ştie cui le adună pe ele.
11. Şi acum cine este
răbdarea mea? Oare, nu
Domnul? Şi statul meu de la Tine este.
12. De toate
fărădelegile mele izbăveşte-mă; ocară celui
fără de minte nu mă da.
13. Amuţit-am şi
n-am deschis gura mea, că Tu eşti Cel ce m-ai făcut pe mine.
Depărtează de la mine bătăile Tale.
14. De tăria mâinii
Tale, eu m-am sfârşit. Cu mustrări pentru fărădelege ai
pedepsit pe om
15. Şi ai subţiat
ca pânza de păianjen sufletul său; dar în deşert se
tulbură tot pământeanul.
16. Auzi rugăciunea mea,
Doamne, şi cererea mea ascult-o; lacrimile mele să nu le
treci,
17. Căci străin
sunt eu la Tine şi străin ca toţi părinţii
mei.
18. Lasă-mă ca
să mă odihnesc, mai înainte de a mă duce şi de a nu mai
fi.
|