PSALMUL 61
Al lui David.
l. Oare nu lui Dumnezeu se va
supune sufletul meu? Că de la El este mântuirea mea;
2. Pentru că El este
Dumnezeul meu, Mântuitorul
meu şi Sprijinitorul meu; nu mă voi clătina mai mult.
3. Până când vă
ridicaţi asupra omului? Căutaţi toţi a-l doborî,
socotindu-l ca un zid povârnit şi ca un gard surpat!
4. S-au sfătuit
să doboare cinstea mea, alergat-au cu minciună; cu gura lor mă
binecuvântau şi cu inima lor mă blestemau.
5. Dar lui Dumnezeu
supune-te, suflete al meu, că de la El vine răbdarea mea;
6. Că El este
Dumnezeul meu şi Mântuitorul
meu, Sprijinitorul meu; nu mă voi strămuta.
7. În Dumnezeu este
mântuirea mea şi slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu şi
nădejdea mea este în Dumnezeu.
8.
Nădăjduiţi în El toată adunarea poporului; revărsaţi
înaintea Lui inimile voastre, că El este ajutorul nostru.
9. Dar
deşertăciune sunt fiii oamenilor, mincinoşi sunt fiii
oamenilor; în balanţă, toţi împreună sunt
deşertăciune.
10. Nu
nădăjduiţi spre nedreptate şi spre jefuire nu
poftiţi; bogăţia de ar curge nu vă lipiţi inima de
ea.
11. O dată a
grăit Dumnezeu, aceste două lucruri am auzit: că puterea este
a lui Dumnezeu şi a Ta, Doamne, este mila; că Tu vei
răsplăti fiecăruia după faptele lui.
|