PSALMUL 72
Al lui Asaf.
1. Cât de bun este Dumnezeu cu
Israel, cu cei drepţi la inimă.
2. Iar mie, puţin a fost de nu
mi-au alunecat picioarele, puţin a fost de nu s-au poticnit paşii
mei.
3. Că am pizmuit pe
cei fără de lege, când vedeam pacea
păcătoşilor.
4. Că n-au necazuri
până la moartea lor şi tari sunt când lovesc ei.
5. De osteneli
omeneşti n-au parte şi cu oamenii nu sunt biciuiţi.
6. Pentru aceea îi stăpâneşte
pe ei mândria şi se îmbracă cu nedreptatea şi silnicia.
7. Din răutatea lor
iese nedreptatea şi cugetele inimii lor ies la iveală.
8. Gândesc şi vorbesc
cu vicleşug, nedreptate grăiesc de sus.
9. Până la cer
ridică gura lor şi cu limba lor străbat pământul.
10. Pentru aceasta poporul
meu se ia după ei şi găseşte că ei sunt plini de
zile bune
11. Şi zice:
"Cum? ştie aceasta Dumnezeu? Are cunoştinţă Cel Preaînalt?
12. Iată, aceştia
sunt păcătoşi şi sunt îndestulaţi. Veşnic sunt
bogaţi".
13. Iar eu am zis:
"Deci, în deşert am fost drept la inimă şi mi-am
spălat întru cele nevinovate mâinile mele,
14. Că am fost lovit
toată ziua şi mustrat în fiecare dimineaţă".
15. Dacă aş fi
grăit aşa, iată aş fi călcat legământul
neamului fiilor Tăi.
16. Şi mă
frământam să pricep aceasta, dar anevoios lucru este înaintea
mea.
17. Până ce am intrat
în locaşul cel sfânt al lui Dumnezeu şi am înţeles
sfârşitul celor răi:
18. Într-adevăr pe drumuri viclene i-ai pus pe
ei şi i-ai doborât când se înălţau.
19. Cât de iute i-ai pustiit
pe ei! S-au stins, au
pierit din pricina nelegiuirii lor.
20. Ca visul celui ce se
deşteaptă, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai
făcut.
21. De aceea s-a bucurat
inima mea şi rărunchii mei s-au potolit.
22. Că eram
fără de minte şi nu ştiam; ca un dobitoc eram înaintea
Ta. Dar eu sunt pururea cu Tine.
23. Apucatu-m-ai de mâna
mea cea dreaptă. Cu sfatul Tău m-ai povăţuit şi cu
slavă m-ai primit.
24. Că pe cine am eu
în cer afară de Tine? Şi afară de Tine, ce am dorit pe
pământ?
25. Stinsu-s-a inima mea
şi trupul meu, Dumnezeul inimii mele şi partea mea, Dumnezeule, în
veac.
26. Că iată cei
ce se depărtează de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel ce se
leapădă de Tine.
27. Iar mie a mă lipi
de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul nădejdea mea, ca să vestesc
toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului.
|