PSALMUL 103
Al lui David.
1. Binecuvintează,
suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai
foarte.
2. Întru strălucire
şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina
ca ş i cu o haină;
3. Cel ce întinzi cerul ca
un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui;
4. Cel ce pui norii suirea
Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor;
5. Cel ce faci pe îngerii
Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc;
6. Cel ce ai întemeiat
pământul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul
veacului.
7. Adâncul ca o haină
este îmbrăcămintea lui; peste munţi vor sta ape.
8. De certarea Ta vor fugi,
de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa.
9. Se suie munţi
şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe
ele.
10. Hotar ai pus, pe care
nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere
pământul.
11. Cel ce trimiţi
izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape;
12. Adăpa-se-vor toate
fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli.
13. Peste acelea
păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da
glas.
14. Cel ce adăpi
munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se
va sătura pământul.
15. Cel ce răsari
iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba
oamenilor;
16. Ca să scoată
pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului;
17. Ca să
veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o
întăreşte.
18. Sătura-se-vor
copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo
păsările îşi vor face cuib.
19. Locaşul cocostârcului
în chiparoşi. Munţii cei
înalţi adăpost cerbilor stâncile scăpare iepurilor.
20. Făcut-ai luna spre
vremi, soarele şi-a cunoscut apusul său.
21. Pus-ai întuneric
şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii;
22. Puii leilor mugesc ca
să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor.
23. Răsărit-a
soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor
culca.
24. Ieşi-va omul la
lucrul său şi la lucrarea sa până seara.
25. Cât s-au mărit
lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea
Ta.
26. Marea
aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare,
cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari.
27. Acolo corăbiile
umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în
ea.
28. Toate către Tine
aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme.
29. Dându-le Tu lor, vor
aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de
bunătăţi;
30. Dar întorcându-ţi
Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi
şi în ţărână se vor întoarce.
31. Trimite-vei duhul
Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa
pământului.
32. Fie slava Domnului în
veac! Veseli-se-va Domnul de
lucrurile Sale.
33. Cel ce caută spre
pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de
munţi şi fumegă.
34. Cânta-voi Domnului în
viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi.
35. Plăcute
să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul.
36. Piară
păcătoşii de pe pământ şi cei fără de
lege, ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe
Domnul.
|