PSALMUL 108 
Al lui David. 

l. Dumnezeule, lauda mea n-o ţine sub tăcere. Că gura păcătosului şi gura vicleanului asupra mea s-au deschis. 
2. Grăit-au împotriva mea cu limbă vicleană şi cu cuvinte de ură m-au înconjurat şi s-au luptat cu mine în zadar. 
3. În loc să mă iubească, mă cleveteau, iar eu mă rugam. 
4. Pus-au împotriva mea rele în loc de bune şi ură în locul iubirii mele. 
5. Pune peste dânsul pe cel păcătos şi diavolul să stea de-a dreapta lui. 
6. Când se va judeca să iasă osândit, iar rugăciunea lui să se prefacă în păcat. 
7. Să fie zilele lui puţine şi dregătoria lui să o ia altul; 
8. Să ajungă copiii lui orfani şi femeia lui văduvă; 
9. Să fie strămutaţi copiii lui şi să cerşească; să fie scoşi din curţile caselor lor; 
10. Să smulgă cămătarul toată averea lui; să răpească străinii ostenelile lui; 
11. Să nu aibă sprijinitor şi nici orfanii lui miluitor; 
12. Să piară copiii lui şi într-un neam să se stingă numele lui; 
13. Să se pomenească fărădelegea părinţilor lui înaintea Domnului şi păcatul maicii lui să nu se şteargă; 
14. Să fie înaintea Domnului pururea şi să piară de pe pământ pomenirea lui, pentru că nu şi-a adus aminte să facă milă. 
15. Şi a prigonit pe cel sărman, pe cel sărac şi pe cel smerit cu inima, ca să-l omoare. 
16. Şi a iubit blestemul şi va veni asupra lui; şi n-a voit binecuvântarea şi se va îndepărta de la el. 
17. Şi s-a îmbrăcat cu blestemul ca şi cu o haină şi a intrat ca apa înlăuntrul lui şi ca untdelemnul în oasele lui. 
18. Să-i fie lui ca o haină cu care se îmbracă şi ca un brâu cu care pururea se încinge. 
19. Aceasta să fie răsplata celor ce mă clevetesc pe mine înaintea Domnului şi grăiesc rele împotriva sufletului meu. 
20. Dar Tu, Doamne, fă cu mine milă, pentru numele Tău, că bună este mila Ta. 
21. Izbăveşte-mă, că sărac şi sărman sunt eu şi inima mea s-a tulburat înlăuntrul meu. 
22. Ca umbra ce se înclină m-am trecut; ca bătaia de aripi a lăcustelor tremur. 
23. Genunchii mei au slăbit de post şi trupul meu s-a istovit de lipsa untdelemnului 
24. Şi eu am ajuns lor ocară. M-au văzut şi au clătinat cu capetele lor. 
25. Ajută-mă, Doamne Dumnezeul meu, mântuieşte-mă, după mila Ta, 
26. Şi să cunoască ei că mâna Ta este aceasta şi Tu, Doamne, ai făcut-o pe ea. 
27. Ei vor blestema şi Tu vei binecuvânta. Cei ce se scoală împotriva mea să se ruşineze, iar robul Tău să se veselească. 
28. Să se îmbrace cei ce mă clevetesc pe mine cu ocară şi cu ruşinea lor ca şi cu un veşmânt să se învelească. 
29. Lăuda-voi pe Domnul foarte cu gura mea şi în mijlocul multora Îl voi preaslăvi pe El, 
30. Că a stat de-a dreapta săracului, ca să izbăvească sufletul lui de cei ce-l prigonesc.