PSALMUL 138
Al lui David.
1. Doamne, cercetatu-m-ai
şi m-ai cunoscut.
2. Tu ai cunoscut
şederea mea şi scularea mea; Tu ai priceput gândurile mele de
departe.
3. Cărarea mea şi
firul vieţii mele Tu le-ai cercetat şi toate căile mele mai
dinainte le-ai văzut.
4. Că încă nu
este cuvânt pe limba mea
5. Şi iată,
Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate şi pe cele din urmă şi pe
cele de demult; Tu m-ai zidit şi ai pus peste mine mâna Ta.
6. Minunată
este ştiinţa Ta, mai presus de mine; este înaltă şi n-o
pot ajunge.
7. Unde mă voi duce de la Duhul Tău
şi de la faţa Ta unde voi fugi?
8. De mă voi
sui în cer, Tu acolo eşti. De
mă voi coborî în iad, de faţă eşti.
9. De voi lua aripile mele
de dimineaţă şi de mă voi aşeza la marginile
mării
10. Şi acolo
mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta
Ta.
11. Şi am zis:
"Poate întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina
dimprejurul meu".
12. Dar întunericul nu este
întuneric la Tine şi noaptea ca ziua va lumina. Cum este întunericul ei,
aşa este şi lumina ei.
13. Că Tu ai zidit
rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii
mele.
14. Te voi lăuda,
că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate
sunt lucrurile Tale şi sufletul meu le cunoaşte foarte.
15. Nu sunt ascunse de Tine
oasele mele, pe care le-ai făcut întru ascuns, nici fiinţa mea pe
care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pământului.
16. Cele nelucrate ale mele
le-au cunoscut ochii Tăi şi în cartea Ta toate se vor scrie; zi de
zi se vor săvârşi şi nici una din ele nu va fi
nescrisă.
17. Iar eu am cinstit
foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit
stăpânirea lor.
18. Şi-i voi
număra pe ei, şi mai mult decât nisipul se vor înmulţi. M-am sculat şi încă sunt
cu Tine.
19. O, de ai ucide
pe păcătoşi, Dumnezeule! Bărbaţi vărsători de sânge,
depărtaţi-vă de la mine!
20. Aceştia Te
grăiesc de rău, Doamne, şi vrăjmaşii Îţi hulesc
numele.
21. Oare, nu pe cei ce Te
urăsc pe Tine, Doamne, am urât şi asupra vrăjmaşilor
Tăi m-am mâhnit?
22. Cu ură
desăvârşită i-am urât pe ei şi mi s-au făcut
duşmani.
23.
Cercetează-mă, Doamne, şi cunoaşte inima mea;
încearcă-mă şi cunoaşte cărările mele
24. Şi vezi de este
calea fărădelegii în mine şi mă îndreptează pe calea
cea veşnică.
|