|
CAPITOLUL 1
Cum se dobândeşte şi se pierde înţelepciunea.
1. Pildele lui Solomon,
fiul lui David,
2. Folositoare pentru
cunoaşterea înţelepciunii şi a stăpânirii de sine,
3. Pentru înţelegerea
cuvintelor adânci, pentru dobândirea unei îndrumări bune, pentru
dreptate, pentru dreapta judecată şi nepărtinire,
4. Pentru a prilejui celor
fără gând rău o judecată isteaţă, omului
tânăr cunoştinţă şi bună cugetare.
5. Să ia aminte cel
înţelept şi îşi va spori ştiinţa, iar cel priceput
va dobândi iscusinţa de a se purta,
6. Pătrunzând cu
mintea pildele şi înţelesurile adânci, graiurile celor
înţelepţi şi tâlcuirea lor nepătrunsă.
7. Frica de Dumnezeu este
începutul înţelepciunii; cei fără minte dispreţuiesc
înţelepciunea şi stăpânirea de sine.
8. Ascultă, fiul meu,
învăţătura tatălui tău şi nu lepăda
îndrumările maicii tale.
9. Căci ele sunt ca o
cunună pe capul tău Şi ca o salbă împrejurul gâtului
tău.
10. Fiul meu, de voiesc
păcătoşii să te ademenească, nu te învoi,
11. Dacă-ţi spun:
"Vino cu noi, să ne punem la pândă, ca să
vărsăm sânge, să întindem curse fără cuvânt celui
neprihănit,
12. Să-i înghiţim
de vii ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se
coboară în mormânt.
13. Să punem
stăpânire pe tot felul de lucruri scumpe, să ne umplem de
pradă casele noastre,
14. Fii părtaş la
obştea noastră, o singură pungă fi-va pentru
toţi!"
15. Fiul meu, nu te
întovărăşi cu ei pe cale; abate piciorul tău din
cărarea lor,
16. Căci picioarele
lor aleargă numai la rău, iar ei zoresc să verse sânge.
17. Zadarnic se întind
curse în văzul păsărilor!
18. Căci ei întind
curse tocmai împotriva sângelui lor, şi sufletului lor îşi întind
ei laţuri.
19. Aceasta este soarta
celor lacomi de câştig; lăcomia le aduce pierderea
vieţii.
20. Înţelepciunea
strigă pe uliţă şi în piele îşi ridică glasul
său.
21. Ea
propovăduieşte la răspântiile zgomotoase; înaintea
porţilor cetăţii îşi spune cuvântul:
22. "Până când,
proştilor, veţi iubi prostia? Până când, nebunilor, veţi
iubi nebunia? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî
ştiinţa?
23. Întoarceţi-vă
iarăşi la mustrarea mea şi iată eu voi turna peste voi
duhul meu şi vă voi vesti cuvintele mele.
24. Chematu-v-am, dar voi
n-aţi luat aminte! Întinsu-mi-am mâna şi n-a fost cine să ia
seama!
25. Ci aţi
lepădat toate sfaturile mele şi mustrările mele nu le-aţi
primit.
26. De aceea şi eu voi
râde de pieirea voastră şi mă voi bucura când va veni groaza
peste voi,
27. Când va veni peste voi
necazul ca furtuna şi când nenorocirea ca vijelia vă va
cuprinde.
28. Atunci mă vor
chema, dar eu nu voi răspunde; din zori mă vor căuta şi
nu mă vor afla,
29. Pentru că ei au urât ştiinţa
şi frica de Dumnezeu n-au ales-o,
30. Fiindcă n-au luat
aminte la sfaturile mele şi cercetarea mea au dispreţuit-o.
31. Mânca-vor din rodul căii lor şi de
sfaturile lor sătura-se-vor,
32. Căci
îndărătnicia omoară pe cei proşti şi nepăsarea
pierde pe cei fără minte;
33. Iar cel ce mă
ascultă va trăi în pace şi linişte şi de rele nu se
va teme".
|