CAPITOLUL 7
Ferirea de desfrânare.
1. Fiul meu;
păzeşte spusele mele şi îndrumările mele ascunde-le la
tine.
2. Păstrează
sfaturile mele ca să rămâi în viaţă şi orânduielile
mele ca lumina ochilor tăi.
3. Leagă-le pe
degetele tale, scrie-le pe tabla inimii tale!
4. Spune
înţelepciunii: "Tu eşti sora mea!", şi numeşte
priceperea prietena ta,
5. Ca ea să te
păzească de femeia străină, de femeia altuia, ale
cărei cuvinte sunt ademenitoare.
6. Odată stam la
fereastra casei mele şi priveam printre gratii,
7. Şi am zărit
printre cei lipsiţi de minte, am văzut un tânăr fără
pricepere.
8. El trecea pe
uliţă pe lângă colţul casei ei şi se îndrepta
către locuinţa ei.
9. Era în amurgul serii
unei zile, când se lasă umbra şi întunericul nopţii.
10. Şi iată o
femeie îl întâmpină, având înfăţişare de desfrânată
şi cu prefăcătorie în inimă;
11. Aprigă şi de
neţinut în frâu, picioarele ei nu se mai odihneau în casă;
12. Când în casă, când
afară, stând la pândă lângă orice colţ.
13. Ea îl apucă
şi-l sărută şi cu o căutătură
obraznică îi zise:
14. "Trebuia să
aduc jertfe de pace; astăzi am împlinit făgăduinţele
mele;
15. Pentru aceasta am
ieşit în întâmpinarea ta, ca să te caut şi iată că
te-am găsit.
16. Cu scoarţe am
gătit patul meu, cu aşternuturi de în din Egipt,
17. Cu miresme am stropit
patul meu, cu mir, aloe şi chinamon.
18. Vino, să ne
îmbătăm de iubire până dimineaţă, să ne
cufundăm în desfătări de dragoste,
19. Că bărbatul
meu nu este acasă, plecat-a la drum departe,
20. Luat-a cu dânsul o
pungă cu bani şi se va întoarce acasă la lună
plină!"
21. Ea îl ademeni prin
mulţimea cuvintelor ei şi-l smulse prin graiurile ademenitoare ale
buzelor sale;
22. El începu să meargă
dintr-o dată după ea, ca un bou la junghiere şi ca un cerb
care se zoreşte spre capcană,
23. Până când o
săgeată îi străpunge ficatul; după cum o pasăre
grăbeşte spre laţ şi nu-şi dă seama că
acolo îşi sfârşeşte viaţa.
24. Şi acum, fiule,
ascultă-mă şi ia aminte la cuvintele gurii mele!
25. Inima ta să nu se
plece spre căile ei şi nu te rătăci pe potecile ei,
26. Căci ea a
rănit pe mulţi şi pe foarte mulţi i-a omorât.
27. Casa ei sunt căile
iadului, care duc la cămările morţii.
|