CAPITOLUL 8
Despre adevărata înţelepciune.
l. Oare înţelepciunea nu strigă ea şi priceperea nu-şi
ridică glasul său?
2. Pe vârfurile cele mai înalte,
pe cale, la răspântiile drumurilor stă,
3. Pe lângă
porţi, în împrejurimile cetăţii, la intrarea porţilor,
strigă tare:
4. "Către voi,
oamenilor, se îndreaptă strigătul meu şi glasul meu către
voi, fii ai oamenilor.
5. Voi, cei simpli,
învăţaţi cuminţenia şi voi, cei nebuni,
înţelepţiţi-vă!
6. Ascultaţi,
căci voi spune lucruri măreţe şi buzele mele se deschid
pentru a înălţa ceea ce este drept;
7. Căci gura mea
grăieşte adevărul şi buzele mele se dezgustă de
fărădelege.
8. Toate graiurile gurii
mele sunt întru dreptate, în ele nu este nimic sucit şi fără
rost;
9. Toate sunt lămurite
pentru cel priceput şi drepte pentru cei ce au aflat
ştiinţa.
10. Luaţi
învăţătura mea mai degrabă decât argintul şi
ştiinţa mai mult decât aurul cel mai curat,
11. Căci
înţelepciunea este mai bună decât pietrele preţioase şi
nici lucrurile cele mai preţioase nu au valoarea ei.
12. Eu, înţelepciunea,
locuiesc împreună cu prevederea şi stăpânesc ştiinţa
şi buna-chibzuială.
13. Frica de Dumnezeu este
urgisirea răului. Mândria şi
obrăznicia, calea răutăţii şi gura cea aprigă
le urăsc eu.
14. Al meu este sfatul
şi buna-chibzuială, eu sunt priceperea, a mea este puterea.
15. Prin mine
împărăţesc împăraţii şi principii rânduiesc
dreptatea.
16. Prin mine cârmuiesc
dregătorii şi mai-marii sunt judecătorii
pământului.
17. Eu iubesc pe cei ce
mă iubesc şi cei ce mă caută mă găsesc.
18. Cu mine este
bogăţia şi mărirea, averea vrednică de cinste
şi dreptatea.
19. Rodul meu e mai bun
decât aurul şi decât aurul cel mai curat, şi ceea ce vine de la
mine este mai de preţ decât argintul lămurit.
20. Merg
pe calea dreptăţii, în mijlocul căilor judecăţii
drepte,
21. Ca să dau celor ce
mă iubesc bogăţii şi să le umplu cămările
lor.
22. Domnul m-a zidit la
începutul lucrărilor Lui; înainte de lucrările Lui cele mai de
demult.
23. Eu am fost din veac întemeiată de la
început, înainte de a se fi făcut pământul.
24. Nu era adâncul atunci
când am fost născută, nici chiar izvoare încărcate cu
apă.
25. Înainte de a fi fost
întemeiaţi munţii şi înaintea văilor eu am luat
fiinţă.
26. Când încă nu era
făcut pământul, nici câmpiile, nici cel dintâi fir de praf din
lume,
27. Când El a întemeiat
cerurile eu eram acolo; când El a tras bolta cerului peste faţa
adâncului,
28. Când a întărit
norii sus şi izvoarele adâncului curgeau din belşug,
29. Când El a pus hotar
mării, ca apele să nu mai treacă peste ţărmuri
şi când El a aşezat temeliile pământului,
30. Atunci eu eram ca un
copil mic alături de El, veselindu-mă în fiecare zi şi
desfătându-mă fără încetare în faţa Lui;
31. Dezmierdându-mă pe
rotundul pământului Lui şi găsindu-mi plăcerea printre
fiii oamenilor.
32. Şi acum, fiilor,
ascultaţi-mă! Fericiţi sunt cei ce păzesc
căile mele!
33. Ascultaţi
învăţătura, ca să ajungeţi înţelepţi,
şi nu o lepădaţi.
34. Fericit este omul care
ascultă de mine şi veghează în fiecare zi la porţile mele
şi cel ce străjuieşte lângă pragul casei mele!
35. Cel ce mă află,
a aflat viaţa şi dobândeşte har de la Domnul;
36. Iar cel ce
păcătuieşte împotriva mea îşi păgubeşte
viaţa lui. Toţi cei ce mă urăsc pe mine iubesc
moartea".
|