CAPITOLUL 16
Îndemnuri pentru smerenie, dreptate şi înfrânare.
l. În putere stă omului să plăsmuiască planuri în
inimă, dar răspunsul limbii vine de la Domnul.
2. Toate căile omului
sunt curate în ochii lui, dar numai Domnul este Cel ce cercetează
duhul.
3.
Înfăţişează Domnului lucrările tale şi
gândurile tale vor izbuti.
4. Pe toate le-a făcut
Domnul fiecare cu ţelul său, la fel şi pe nelegiuit pentru
ziua nenorocirii.
5. Toată inima
semeaţă este urâciune înaintea Domnului; hotărât, ea nu va
rămâne nepedepsită.
6. Prin iubire şi
credinţă se ispăşeşte păcatul şi prin
frica de Dumnezeu te fereşti de rele.
7. Când căile omului
sunt plăcute înaintea Domnului, chiar şi pe vrăjmaşii lui
îi sileşte la pace.
8. Mai
degrabă puţin şi cu dreptate, decât agoniseală multă
cu strâmbătate.
9. Inima omului
gândeşte la calea lui, dar numai Domnul poartă paşii
lui.
10. Hotărâri
dumnezeieşti sunt pe buzele împăratului; la darea hotărârii
să nu se înşele gura lui!
11. Cântarul şi
cumpăna dreaptă sunt de la Domnul; toate greutăţile de
cântărit sunt lucrarea Lui.
12. Urâciune sunt regii
care făptuiesc fărădelegea, fiindcă numai întru dreptate
se întăreşte tronul.
13. Buzele grăitoare
de dreptate sunt plăcute regilor şi iubesc pe cel ce spune
drept.
14. Întărâtarea
regelui este ca vestitorii morţii, dar omul înţelept o
domoleşte.
15. Seninătatea
feţei regelui dă viaţă şi bunăvoinţa lui
este ca un nor de ploaie de primăvară.
16. Dobândirea
înţelepciunii este mai bună decât aurul, iar câştigarea
priceperii este mai de preţ decât argintul.
17. Calea celor drepţi
este ferirea de rău; numai acela care ia aminte la mersul lui îşi
păzeşte sufletul său.
18. Înaintea
prăbuşirii merge trufia şi semeţia înaintea
căderii.
19. Mai
bine să fii smerit cu cei smeriţi decât să împarţi prada
cu cei mândri.
20. Cel care ia aminte la
cuvânt află fericirea, iar cel ce se încrede în Domnul este
fericit.
21. Cel ce este
înţelept se cheamă priceput; dulceaţa cuvintelor de pe buzele
lui înmulţeşte ştiinţa.
22. Înţelepciunea este
un izvor de viaţă pentru cine o are; pedeapsa celui nebun e
nebunia.
23. Inima celui
înţelept dă înţelepciune gurii lui şi pe buzele sale
sporeşte ştiinţa.
24. Cuvintele frumoase sunt
un fagure de miere, dulceaţă pentru suflet şi
tămăduire pentru oase.
25. Multe
căi i se par bune omului, dar la capătul lor încep căile
morţii.
26. Foamea îndeamnă pe
lucrător la muncă, fiindcă gura lui îl sileşte.
27. Omul viclean
pregăteşte nenorocirea şi pe buzele lui este ca un foc
arzător.
28. Omul cu gând rău
aţâţă ceartă şi defăimătorul desparte
pţ prieteni.
29. Omul asupritor
amăgeşte pe prietenul său şi îl îndreaptă pe un drum
care nu este bun.
30. Cel care închide din
ochi urzeşte viclenii; cine îşi muşcă buzele a şi
săvârşit răul.
31. Bătrâneţea
este o cunună strălucită; ea se află mergând pe calea
cuvioşiei.
32. Cel încet la mânie e
mai de preţ decât un viteaz, iar cel ce îşi stăpâneşte
duhul este mai greţuit decât cuceritorul unei cetăţi.
33. Se aruncă
sorţii în pulpana hainei, dar hotărârea toată vine de la
Domnul.
|