CAPITOLUL 21
Providenţa lui Dumnezeu.
l. Asemenea unui curs de apă este inima regelui în mâna Domnului, pe
care îl îndreaptă încotro vrea.
2. Toată calea omului
este dreaptă în ochii lui, dar numai Domnul cântăreşte
inimile.
3. Făptuirea
dreptăţii şi a judecăţii este mai de preţ
pentru Domnul decât jertfa sângeroasă.
4. Ochii semeţi
şi inima îngâmfată sunt sfeşnicul păcătoşilor.
Aceasta nu este decât păcat.
5. Chibzuiala omului
silitor duce numai la câştig, iar cel ce se zoreşte ajunge la
pagubă.
6. Comorile dobândite cu
limbă mincinoasă sunt deşertăciune trecătoare
şi laţuri ale morţii.
7. Silnicia celor
fără de lege se ţine după ei, căci nu voiesc să
înfăptuiască dreptatea.
8. Calea celui
răufăcător e sucită; cel nevinovat lucrează
drept.
9. Mai
degrabă să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât
cu o femeie certăreaţă şi într-o casă mare.
10. Sufletul celui
fără de lege pofteşte răutatea, iar aproapele lui nu
află milă în ochii lui.
11. Când cel batjocoritor e
pedepsit, cel fără minte se înţelepţeşte şi
când cel înţelept este dojenit, el câştigă în
ştiinţă.
12. Dreptul ia aminte la
casa celui nelegiuit. Dumnezeu prăbuşeşte pe cei
fără de lege în nenorocire.
13. Cine îşi
astupă urechea la strigătul celui sărman şi el, când va
striga, nu i se va răspunde.
14. Un dar făcut
într-ascuns potoleşte mânia şi un plocon scos din sân, o mânie
puternică.
15. Dreptul tresaltă
de bucurie când poate să pună în faptă dreptatea, iar spaima e
pentru cei ce săvârşesc fărădelegea.
16. Un om care
rătăceşte de pe drumul înţelepciunii, se va odihni curând
în adunarea celor morţi.
17. Cel ce iubeşte
veselia va duce lipsă; cel căruia îi place vinul şi miresmele
nu se îmbogăţeşte.
18. Nelegiuitul
slujeşte ca preţ de răscumpărare pentru cel drept şi
vicleanul pentru cel fără prihană.
19. Mai
bine să locuieşti în pustiu decât cu o femeie
certăreaţă şi supărăcioasă.
20. Comori de preţ
şi untdelemn (se găsesc) în casa celui înţelept, dar omul cel
nebun le risipeşte.
21. Cel ce umblă în
calea dreptăţii şi a milei află viaţă, dreptate
şi mărire.
22. Înţeleptul ia cu
luptă cruntă cetatea vitejilor şi răstoarnă
întăriturile în care ei îşi puneau nădejdea.
23. Cel ce-şi
păzeşte gura şi limba lui îşi păzeşte sufletul
lui de primejdie.
24. Cine este semeţ
şi îngâmfat se cheamă batjocoritor; acela se poartă cu prisos
de trufie.
25. Pofta celui leneş
îl omoară, căci mâinile nu voiesc să lucreze.
26. Mereu
cel fără de lege pofteşte, iar cel drept dă şi nu se
zgârceşte.
27. Jertfa celor
nelegiuiţi este urâciune pentru Domnul, mai cu seamă când o aduc
pentru o faptă ruşinoasă.
28. Martorul
mincinos va pieri, iar omul care ascultă va putea vorbi totdeauna.
29. Răufăcătorul
are o privire neruşinată, iar omul cel drept îşi ia aminte la
purtarea lui.
30. Nu este nici
înţelepciune, nici pricepere şi nici sfat care să aibă
putere înaintea Domnului.
31. Calul este gata pentru
ziua de război, însă biruinţa vine de la Domnul.
|