CAPITOLUL 30
Cugetări despre rostul vieţii.
1. Cuvintele lui Agur,
fiul lui Iache din Massa. Acest om a zis:
"Sunt ostenit, Dumnezeule, sunt obosit, Doamne, sunt sleit de
puteri!
2. Căci sunt tare
prost, ca să mă pot socoti ca om şi nu am pricepere (care ar
putea să fie vrednică) de un om.
3. Nici n-am
învăţat înţelepciunea şi nici ştiinţa celor
sfinţi nu o cunosc.
4. Cine s-a suit în ceruri
şi iarăşi s-a pogorât, cine a adunat vântul în mâinile lui?
Cine a legat apele în haina lui? Cine a întărit toate marginile
pământului? Care este numele lui şi care este numele fiului
său? Spune dacă ştii!
5. Toate cuvintele lui
Dumnezeu sunt lămurite, scut este El pentru cei ce caută la El
scăparea.
6. Nu adăuga nimic la
cuvintele Lui, ca să nu te tragă la socoteală şi să
fii găsit de minciună!
7. Două lucruri cer de
la Tine, nu mă respinge înainte de a muri:
8. Prefăcătoria
şi cuvântul mincinos îndepărtează-le de la mine;
sărăcie şi bogăţie nu-mi da, ci dă-mi pâinea
care-mi este de trebuinţă,
9. Ca nu cumva,
săturându-mă, să mă lepăd de Tine şi să
zic: "Cine este Domnul?" Ca nu cumva, sărăcind, să
mă apuc de furat şi să defaim numele Dumnezeului meu.
10. Nu grăi de
rău pe slugă la stăpânul său, ca nu cumva să te
blesteme şi să te silească să-ţi ceri iertare.
11. Este câte un neam de
oameni care blesteamă pe tatăl său şi nu
binecuvântează pe maica sa;
12. Un neam căruia i
se pare că e fără prihană în ochii lui şi care nu
este curăţit de necurăţia lui;
13. Un neam... O, cum
ridică ochii lui sus şi cit se înalţă de sus genele
lui!
14. Un neam ai cărui dinţi
sunt ca săbiile şi ai căror colţi sunt cuţite, ca
să mănânce pe cei sărmani de pe pământ şi pe cei
săraci dintre oameni.
15. Lipitoarea are
două fiice care zic: "Dă-mi, dă-mi!" Trei lucruri nu
se pot sătura, ba şi al patrulea care nu zice niciodată:
"Destul!" şi anume:
16. Locuinţa
morţilor, pântecele sterp, pământul care nu e sătul de
apă şi focul care nu zice niciodată: "Destul!"
17. Ochiul care îşi
bate joc de părintele său şi nu ia în seamă ascultarea
(ce este dator) maicii sale, să-l scoată corbii care
sălăşluiesc lingă un curs de apă, iar puii de vultur
să-l mănânce.
18. Trei lucruri mi se par
minunate, ba chiar patru, pe care nu le pot pricepe:
19. Calea vulturului pe
cer, urma şarpelui pe stâncă, mersul corăbiei în mijlocul
mării şi calea omului la o fecioară.
20. Aşa este purtarea
unei femei desfrânate: ea mănâncă şi îşi şterge gura
şi zice: "N-am făcut nimic rău"
21. Pentru trei lucruri se
cutremură pământul, ba chiar pentru patru nu poate să
rabde:
22. Pentru robul care
ajunge rege, pentru nebunul care se satură de pâine,
23. Pentru o femeie
dispreţuită când ea se mărită şi pentru o slugă
care moşteneşte pe stăpâna sa.
24. Patru sunt animalele
cele mai mici de pe pământ şi care sunt cele mai
înţelepte:
25. Furnicile, neam
fără putere, care îşi agonisesc vara hrana lor;
26. Dihorii, neam slab,
care-şi clădesc în stânci locaşul lor;
27. Lăcustele care nu
au rege şi totuşi ies toate în stoluri;
28. Şopârla care se
poate prinde cu mâna şi care pătrunde în palatele regilor.
29. Trei fiinţe au
înfăţişare frumoasă, ba patru, care au un mers
măreţ:
30. Leul, viteazul printre
dobitoace, care nu dă înapoi în faţa nimănui;
31. Cocoşul cel ager,
ţapul şi regele căruia nimeni nu-i poate sta împotrivă.
32. De eşti aşa
de nebun ca să te laşi mânat de mânie, bate-te cu mâna peste
gură.
33. Bătutul laptelui
dă untul, lovitura peste nas face să ţâşnească
sângele, iar întărâtarea mâniei duce la ceartă.
|