|
CAPITOLUL 1
Nestatornicia lucrurilor pământeşti.
1. Cuvintele
Ecclesiastului, fiul lui David, rege în Ierusalim.
2. Deşertăciunea
deşertăciunilor, zice Ecclesiastul, deşertăciunea
deşertăciunilor, toate sânt deşertăciuni!
3. Ce folos are omul din
toată truda lui cu care se trudeşte sub soare?
4. Un neam trece şi
altul vine, dar pământul rămâne totdeauna!
5. Soarele răsare,
soarele apune şi zoreşte către locul lui ca să
răsară iarăşi.
6. Vântul suflă
către miazăzi, vântul se întoarce către miazănoapte
şi, făcând roate-roate, el trece neîncetat prin cercurile
sale.
7. Toate fluviile curg în
mare, dar marea nu se umple, căci ele se întorc din nou la locul din
care au plecat.
8. Toate lucrurile se
zbuciumă mai mult decât poate omul să o spună: ochiul nu se
satură de câte vede şi urechea nu se umple de câte aude.
9. Ceea ce a mai fost,
aceea va mai fi, şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci
nu este nimic nou sub soare.
10. Dacă este vreun
lucru despre care să se spună: "Iată ceva nou!"
aceasta a fost în vremurile străvechi, de dinaintea noastră.
11. Nu ne aducem aminte
despre cei ce au fost înainte, şi tot aşa despre cei ce vor veni pe
urmă; nici o pomenire nu va fi la urmaşii lor.
12. Eu
Ecclesiastul am fost regele lui Israel în Ierusalim.
13. Şi m-am sârguit în
inima mea să cercetez şi să iau aminte cu înţelepciune la
tot ceea ce se petrece sub cer. Acesta este un chin cumplit pe care Dumnezeu
l-a dat fiilor oamenilor, ca să se chinuiască întru el.
14. M-am
uitat cu luare aminte la toate lucrările care se fac sub soare şi
iată: totul este deşertăciune şi vânare de vânt.
15. Ceea ce este strâmb nu se poate
îndrepta şi ceea ce lipseşte nu se poate număra.
16. Grăit-am în inima
mea: Cu adevărat am adunat şi am strâns înţelepciune - mai
mult decât toţi cei care au fost înaintea mea în Ierusalim căci inima
mea a avut cu belşug înţelepciune şi ştiind.
17. Şi mi-am silit
inima ca să pătrund înţelepciunea şi ştiinţa,
nebunia şi prostia, dar am înţeles că şi aceasta este
vânare de vânt,
18. Că unde este
multă înţelepciune este şi multă amărăciune,
şi cel ce îşi înmulţeşte ştiinţa îşi
sporeşte suferinţa.
|