CAPITOLUL 5
Folosul avuţiei.
1. Nu te grăbi
să deschizi gura ta şi inima ta să nu se pripească
să scoată o vorbă înaintea lui Dumnezeu, că Dumnezeu este
în ceruri, iar tu pe pământ; pentru aceasta să fie cuvintele tale
puţine.
2. Visurile vin din multele
griji, iar glasul celui nebun din mulţimea de vorbe.
3. Dacă ai făcut
un jurământ lui Dumnezeu, nu pierde din vedere să-l
împlineşti, că nebunii nu au nici o trecere; tu însă
împlineşte ce ai făgăduit.
4. Mai
bine să nu făgăduieşti decât să nu împlineşti
ce ai făgăduit.
5. Nu îngădui gurii
tale să tragă spre păcat trupul tău şi înaintea
trimisului lui Dumnezeu nu spune: "A fost o rătăcire!"
Pentru ce să Se mânie Dumnezeu de cuvântul tău şi să
nimicească lucrul mâinilor tale?
6. Căci din
mulţimea grijilor se nasc visele şi deşertăciunile din
prea multe cuvinte. De aceea,
teme-te de Dumnezeu!
7. Dacă vezi asuprirea
celui sărac şi obijduirea dreptului şi a dreptăţii
în cetate, nu te mira de lucrul acesta, căci peste cel mare este unul mai
mare, iar Cel Atotputernic veghează peste toţi.
8. Totuşi este un
folos pentru tară şi anume: un rege care să poarte grijă
muncii pământului.
9. Cine iubeşte banii
nu se va sătura de bani, iar cel ce iubeşte bogăţia nu va
avea parte de rodul ei. Şi aceasta este
deşertăciune!
10. Când se înmulţesc
averile, sporesc şi cei ce le mănâncă şi ce folos are
stăpânul lor că numai le vede?
11. Dulce este somnul
lucrătorului, fie că mănâncă mult, fie că
mănâncă puţin, dar belşugul bogatului nu-i dă
răgaz să doarmă.
12. Este un rău
cumplit pe care l-am văzut sub soare: bogăţii puse la o parte
de stăpânul lor pentru a lui nenorocire.
13. Şi dacă
bogăţia se pierde dintr-o întâmplare nenorocită şi el are
un copil, acestuia nu-i rămâne nimic în mină.
14. Precum a ieşit din
pântecele maicii sale, gol se va duce, aşa cum a venit, şi pentru
munca lui el nu va primi nimic, ca să poată lua în mâna lui.
15. Şi aceasta este o
întâmplare nenorocită, ca să se ducă aşa cum a venit;
şi ce folos că i-a fost munca în vânt?
16. Mai
mult încă, toată viaţa lui este întuneric şi
supărare, necaz peste fire şi boală şi durere!
17. Cu adevărat
iată ceea ce am văzut că este bine şi frumos: să
mănânce şi să bea şi să trăiască omul bine
din tot lucrul cu care se trudeşte sub soare în vremea vieţii
dăruite lui de Dumnezeu, căci aceasta este partea lui.
18. Şi ori de câte ori
Dumnezeu dă omului bogăţii şi bunuri şi ii
îngăduie să mănânce şi să-şi ia partea lui
şi să se bucure de munca lui, acesta este un dar de la Dumnezeu;
19. Căci el nu se
gândeşte prea mult la zilele vieţii lui, fiindcă Dumnezeu îl
sine prins cu bucuria inimii lui.
|