CAPITOLUL 12
Vârsta bătrâneţii şi sfârşitul vieţii.
1. Adu-ţi aminte de Ziditorul
tău în zilele tinereţii tale, înainte ca să vină zilele
de restrişte şi să se apropie anii despre care vei zice:
"N-am nici o plăcere de ei ..."
2. Înainte ca să se
întunece soarele şi lumina şi luna şi stelele şi ca norii
să mai vină după ploaie;
3. Atunci este vremea când
străjerii casei tremură şi oamenii cei tari se încovoaie la
pământ şi cele ce macină nu mai lucrează, căci sânt
puţine la număr şi privitoarele de la ferestre se
întunecă;
4. Şi se închid
porţile care dau spre uliţă şi se domoleşte huruitul
morii şi te scoli la ciripitul de dimineaţă al
păsării şi se potolesc toate cântăreţele;
5. Şi te temi să
mai urci colina şi spaimele pândesc în cale şi capul se face alb ca
floarea de migdal şi lăcusta sprintenă se face grea şi
toţi mugurii s-au deschis, fiindcă omul merge la locaşul
său de veci şi bocitoarele dau târcoale pe uliţă;
6. Mai înainte ca să se rupă funia de
argint şi să se spargă vasul de aur şi să se strice
ulciorul la izvor şi să se sfărâme roata fântânii,
7. Şi ca pulberea
să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se
întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat.
8. Deşertăciunea
deşertăciunilor, a zis Ecclesiastul, toate sânt
deşertăciuni!
9. Şi pe lângă
că Ecclesiastul a fost un înţelept, el a mai învăţat pe
popor cunoştinţa şi a cercetat şi a privit cu luare
aminte şi a cules multe pilde.
10. Ecclesiastul s-a
străduit să găsească sfaturi folositoare şi
îndrumări adevărate şi să le scrie întocmai.
11. Cuvintele celor
înţelepţi sânt ca boldurile de îmboldit dobitoacele şi ca
nişte cuie înfipte şi ascuţite şi sânt date de un
Păstor.
12. Şi peste toate
acestea, fiul meu, să fii cu luare aminte: scrisul de cărţi
este fără sfârşit, iar învăţătura multă
este oboseală pentru trup.
13. Iată pe scurt; tot
ceea ce ai auzit aceasta este: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte
poruncile Lui! Acesta este lucru cuvenit fiecărui om.
14. Căci Dumnezeu va
judeca toate faptele ascunse, fie bune, fie rele.
|
|