|
CAPITOLUL 1
Proorocia lui Isaia despre adevăratele jertfe.
1. Vedenia lui Isaia,
fiul lui Amos, pe care a văzut-o despre Iuda şi Ierusalim, în
vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz şi Iezechia, regii lui Iuda.
2. Ascultă, cerule,
şi ia aminte, pământule, că Domnul grăieşte:
Hrănit-am feciori şi i-am crescut, dar ei s-au răzvrătit
împotriva Mea.
3. Boul îşi
cunoaşte stăpânul şi asinul ieslea domnului său, dar
Israel nu Mă cunoaşte; poporul Meu
nu Mă pricepe.
4. Vai ţie neam
păcătos, popor împovărat de nedreptate, soi rău, fii ai
pieirii! Ei au părăsit
pe Domnul, tăgăduit-au pe Sfântul lui Israel, întorsu-I-au
spatele.
5. Pe unde să mai
fiţi loviţi voi, cei ce mereu vă răzvrătiţi?
Tot capul vă este numai răni şi toată inima
slăbănogită.
6. Din creştet
până în tălpile picioarelor nu-i nici un loc sănătos;
totul este numai plăgi, vânătăi şi răni pline de
puroi, necurăţate, nemuiate cu untdelemn şi nelegate.
7. Ţara voastră
este pustiită, cetăţile voastre arse cu foc, ţarinile
voastre le mănâncă străinii înaintea ochilor voştri,
totul este pustiit, ca la nimicirea Sodomei.
8. Sionul ajuns-a ca
o colibă într-o vie, ca o covercă într-o bostănărie, ca o
cetate împresurată!
9. Dacă Domnul Savaot
nu ne-ar fi lăsat o rămăşiră, am fi ajuns ca Sodoma
şi ne-am fi asemănat cu Gomora.
10. Ascultaţi cuvântul
Domnului, voi conducători ai Sodomei, luaţi aminte la învăţătura
Domnului, voi popor al Gomorei!
11. Ce-mi foloseşte
mulţimea jertfelor voastre?, zice Domnul. M-am săturat de arderile de tot cu berbeci
şi de grăsimea viţeilor graşi şi nu mai vreau sânge
de tauri, de miei şi de ţapi!
12. Când
veneaţi să le aduceţi, cine vi le ceruse? Nu mai
călcaţi în curtea templului Meu!
13. Nu mai aduceţi
daruri zadarnice! Tămâierile Îmi sunt dezgustătoare; lunile noi,
zilele de odihnă şi adunările de la sărbători nu le
mai pot suferi. Însăşi prăznuirea voastră e
nelegiuire!
14. Urăsc lunile noi
şi sărbătorile voastre sunt pentru Mine
o povară. Ajunge!
15. Când ridicaţi
mâinile voastre către Mine, Eu Îmi întorc ochii aiurea, şi când
înmulţiţi rugăciunile voastre, nu le ascult. Mâinile voastre sunt pline de sânge;
spălaţi-vă, curăţiţi-vă!
16. Nu mai
faceţi rău înaintea ochilor Mei.
Încetaţi odată!
17. Învăţaţi
să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel
apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe
văduvă!
18. Veniţi să ne
judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, ca
zăpada le voi albi, şi de vor fi ca purpura, ca lâna albă le
voi face.
19. De veţi vrea
şi de Mă veţi asculta,
bunătăţile pământului veţi mânca.
20. Iar de nu veţi
vrea şi nu Mă veţi asculta,
atunci sabia vă va mânca, căci gura Domnului
grăieşte.
21. Cum a ajuns ca o
desfrânată cetatea cea credincioasă şi plină de dreptate?
Dreptatea locuia în ea, iar acum este plină de ucigaşi.
22. Argintul tău s-a
prefăcut în zgură şi vinul tău este amestecat cu
apă;
23. Mai-marii
tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi cu
hoţii; toţi iubesc darurile şi umblă după
răsplată. Ei nu judecă orfanul, iar pricina văduvei nu
ajunge până la ei.
24. Pentru aceasta zice
Domnul, Dumnezeul Savaot, puternicul lui Israel: Răzbuna-Mă-voi
împotriva asupritorilor Mei şi Mă
voi întărâta cu răzbunare asupra vrăjmaşilor Mei!
25. Voi întoarce mâna Mea
împotriva ta şi te voi curăţi de toată zgura ta, ca în
cuptor.
26. Voi întoarce
judecătorii tăi să judece ca la început şi sfetnicii
tăi ca odinioară. După aceasta te vei putea numi
iarăşi cetate dreaptă, oraş credincios.
27. Sionul va fi
răscumpărat prin judecată şi locuitorii săi care se
vor întoarce la credinţă, prin dreptate.
28. Domnul va zdrobi pe cei
răzvrătiţi, iar cei ce au părăsit pe Domnul vor fi
nimiciţi.
29. Ei vor fi
ruşinaţi pentru dumbrăvile sfinte pe care le-au îndrăgit
şi se vor roşi la faţă din pricina grădinilor pe
care le-au ales.
30. Vor fi ca un stejar ale
cărui frunze cad şi ca o grădină fără nici un
strop de apă.
31. Cel puternic va fi ca
puzderiile de câlţi şi faptele lui ca o leasă de
mărăcini. Şi aceia şi aceasta vor arde laolaltă
şi nimeni nu va putea să-i stingă.
|