CAPITOLUL 19
Pieirea Sodomei.
l. Cei doi Îngeri au ajuns la
Sodoma seara, iar Lot şedea la poarta Sodomei. Şi
văzându-I, Lot s-a sculat înaintea Lor şi s-a plecat cu faţa
până la pământ
2. Şi a zis:
"Stăpânii mei, abateţi-vă pe la casa slugii Voastre, ca
să rămâneţi acolo; spălaţi-Vă picioarele, iar
dimineaţă, sculându-Vă, Vă veţi duce în drumul
Vostru". Ei însă au zis: "Nu, ci vom rămâne în
uliţă".
3. Iar el I-a rugat stăruitor
şi S-au abătut la el şi au intrat în casa lui. Atunci el Le-a
gătit mâncare, Le-a copt azime şi au mâncat.
4. Dar mai înainte de a Se
culca Ei, sodomenii, locuitorii cetăţii Sodoma, tot poporul din
toate marginile; de la tânăr până la bătrân, au înconjurat
casa,
5. Şi au chemat afară pe Lot şi au
zis către el: "Unde sunt Oamenii, Care au intrat să mâie la tine?
Scoate-I ca să-I cunoaştem!"
6. Şi a ieşit Lot
la ei dinaintea uşii şi, închizând uşa după dânsul,
7. A zis către ei: "Nu, fraţii mei,
să nu faceţi nici un rău.
8. Am eu două fete,
care n-au cunoscut încă bărbat; mai degrabă vi le scot pe
acelea, să faceţi cu ele ce veţi vrea, numai Oamenilor acelora
să nu le faceţi nimic, de vreme ce au intrat Ei sub acoperişul
casei mele!"
9. Iar ei au zis către el:
"Pleacă de aici! Eşti un venetic şi acum faci pe judecătorul? Mai rău decât Acelora iţi vom
face!" Şi repezindu-se spre Lot, se apropiară să
spargă uşa.
10. Atunci Oamenii aceia,
care găzduiau în casa lui Lot, întinzându-Şi mâinile, au tras pe
Lot în casă la Ei şi au încuiat uşa;
11. Iar pe oamenii, care
erau la uşa casei, i-au lovit cu orbire de la mic până la mare,
încât în zadar se chinuiau să găsească uşa.
12. Apoi au zis cei doi
Oameni către Lot: "Ai tu pe cineva din ai tăi aici? De ai fii,
sau fiice, sau gineri, sau pe oricine altul în cetate, scoate-i din locul
acesta,
13. Că Noi avem
să pierdem locul acesta, pentru că strigarea împotriva lor s-a suit
înaintea Domnului şi Domnul Ne-a trimis să-l pierdem".
14. Atunci a ieşit Lot
şi a grăit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui,
şi le-a zis: "Sculaţi-vă şi ieşiţi din
locul acesta, că va să piardă Domnul cetatea". Ginerilor
însă li s-a părut că el glumeşte.
15. Iar în revărsatul
zorilor grăbeau îngerii pe Lot, zicând: "Scoală, ia-ţi
femeia şi pe cele două fete ale tale, pe care le ai, şi
ieşi, ca să nu pieri şi tu pentru nedreptăţile
cetăţii!"
16. Dar fiindcă el
zăbovea, îngerii, din mila Domnului către el, l-au apucat de
mână pe el şi pe femeia lui şi pe cele două fete ale
lui
17. Şi,
scoţându-l afară, unul din Ei a zis: "Mântuieşte-ţi sufletul tău!
Să nu te uiţi înapoi, nici să te opreşti în câmp, ci fugi
în munte, ca să nu pieri cu ei!
18. Iar Lot a zis
către Dânşii: "Nu, Stăpâne!
19. Iată sluga Ta a
aflat bunăvoinţă înaintea Ta şi Tu ai făcut
milă mare cu mine, mântuindu-mi viaţa; dar nu voi putea să fug
până în munte, ca să nu mă ajungă primejdia şi
să nu mor.
20. Iată cetatea aceasta este
mai aproape; să fug acolo şi să mă izbăvesc. Ea e
mică şi-mi voi scăpa acolo viaţa prin Tine!"
21. Şi i-a zis
îngerul: "Iată, îţi cinstesc faţa şi-ţi
împlinesc acest cuvânt, să nu pierd cetatea despre care
grăieşti.
22. Grăbeşte dar
şi fugi acolo; că nu pot să fac nimic până nu vei ajunge
tu acolo!" De
aceea s-a şi numit cetatea aceea Ţoar.
23. Când s-a ridicat
soarele deasupra pământului, a intrat Lot în Ţoar.
24. Atunci Domnul a slobozit peste
Sodoma şi Gomora ploaie de pucioasă şi foc din cer de la
Domnul
25. Şi a stricat
cetăţile acestea, toate împrejurimile lor, pe toţi locuitorii
cetăţilor şi toate plantele ţinutului aceluia.
26. Femeia lui Lot
însă s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut în stâlp de sare.
27. Iar Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă
şi s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului
28. Şi, căutând
spre Sodoma şi Gomora şi spre toate împrejurimile lor, a văzut
ridicându-se de la pământ fumegare, ca fumul dintr-un cuptor.
29. Dar, când a stricat
Dumnezeu toate cetăţile din părţile acelea, şi-a
adus aminte Dumnezeu de Avraam şi a scos pe Lot afară din
prăpădul cu care a stricat Dumnezeu cetăţile, unde
trăia Lot.
30. Apoi a ieşit Lot
din Ţoar şi sa aşezat în munte, împreună cu cele
două fete ale sale, căci se temea să locuiască în
Ţoar, şi a locuit într-o peşteră, împreună cu cele
două fete ale sale.
31. Atunci a zis fata cea
mai mare către cea mai mică: "Tatăl nostru e bătrân
şi nu-i nimeni în ţinutul acesta, care să intre la noi, cum e
obiceiul pământului.
32. Haidem dar să
îmbătăm pe tatăl nostru cu vin şi să ne culcăm
cu el şi să ne ridicăm urmaşi dintr-însul!"
33. Şi au îmbătat
pe tatăl lor cu vin în noaptea aceea; şi în noaptea aceea, intrând
fata cea mai în vârstă, a dormit cu tatăl ei şi acesta n-a
simţit când s-a culcat şi când s-a sculat ea.
34. Iar a doua zi a zis cea
mai în vârstă către cea mai tânără: "Iată, eu
am dormit astă-noapte cu tatăl meu; să-l îmbătăm cu
vin şi în noaptea aceasta şi să intri şi tu să dormi
cu el ca să ne ridicăm urmaşi din tatăl
nostru!"
35. Şi l-au
îmbătat cu vin şi în noaptea aceasta şi a intrat şi cea
mai mică şi a dormit cu el; şi el n-a ştiut când s-a
culcat ea, nici când s-a sculat ea.
36. Şi au rămas
amândouă fetele lui Lot grele de la tatăl lor.
37. Şi a născut cea mai
mare un fiu, şi i-a pus numele Moab, zicând: "Este din tatăl
meu". Acesta e tatăl Moabiţilor, care sunt şi
astăzi.
38. Şi a născut
şi cea mai mică un fiu şi i-a pus numele Ben-Ammi, zicând:
"Acesta-i fiul neamului meu". Acesta e tatăl Amoniţilor,
care sunt şi astăzi.
|