CAPITOLUL 15
Proorocie împotriva lui Moab.
1. Prins fără de veste în
vreme de noapte Ar-Moabul
a fost pustiit. Luat fără de veste noaptea, Chir-Moabul a fost nimicit.
2. Poporul se
urcă la templul de la Dibon, la locurile înalte, ca să plângă
pe Nebo şi la Medeba, Moabul
se tânguieşte. Toate capetele sunt rase, toate bărbile sunt
tăiate.
3. Pe uliţele lui
toţi ies îmbrăcaţi în sac; pe acoperişuri, în pieţe,
toţi se jelesc şi izbucnesc în plâns.
4. Heşbonul şi
Eleale bocesc, iar glasul lor până la Iahaţ se aude. Chiar şi războinicii Moabului se vaită şi sufletul le este
cuprins de groază.
5. Din adâncul inimii, Moabul strigă; fugarii lui sosesc până
la Ţoar, până la Eglat-Şelişia. Coasta Luhitului
toţi o urcă plângând; pe drumul de la Horonaim scot strigăte
de deznădejde,
6. Că apele de
la Nimrim au secat, iarba s-a uscat, iarba verde nu mai este, verdeaţa a
pierit.
7. De aceea ei îşi fac
provizii şi duc bunurile lor dincolo de pârâul Sălciilor.
8. Ţipetele au
făcut înconjurul Moabului, vaietele
sale au ajuns până la Eglaim, jeluirea lui până la Beer-Elim,
că apele Dimonului sunt pline de sânge!
9. Asupra Dimonului voi
trimite iarăşi nenorociri; pentru cei ce au scăpat. din Moab
cât şi pentru cei rămaşi în ţară voi trimite
lei.
|