CAPITOLUL 17
Proorocie pentru Damasc
1. Proorocie împotriva
Damascului: "Damascul este scos din numărul cetăţilor
şi a rămas o grămadă de ruine.
2. Cetăţile
Aroerului sunt pustiite pentru vecie; ele sunt bune de păscut turmele,
care se culcă acolo şi nimeni nu le goneşte.
3. Nici cetate
întărită pentru Efraim şi nici împărăţie la
Damasc. Tot aşa va fi cu rămăşiţa Siriei şi cu
mărirea ei, precum a fost cu fiii lui Israel, zice Domnul Savaot.
4. Şi va fi în ziua
aceea că mărirea lui Iacob se va împuţina şi acest trup
gras se va usca.
5. Va fi atunci ca pe urma
secerătorului ce seceră holda, când mâna lui adună spice
şi cum e când oamenii adună spice în valea Refaim;
6. Vor rămâne pe
urmă câteva roade, ca la scuturatul măslinului, două-trei
măsline pe vârf, patru-cinci pe ramuri", zice Domnul Dumnezeul lui
Israel.
7. În ziua aceea, omul
îşi va întoarce privirea către Ziditorul său şi ochii lui
către Sfântul lui Israel se vor întoarce.
8. Şi nu va mai privi
către jertfelnice, lucrurile mâinilor lui, şi nu se va mai uita la
făptura degetelor lui, la Astartele şi statuile ridicate
soarelui.
9. În vremea aceea,
cetăţile sale întărite vor fi părăsite ca ale
Amoreilor şi Heveilor, lăsate înaintea fiilor lui Israel şi
vor rămâne pustii.
10. Căci tu ai uitat
pe Dumnezeul izbăvirii tale şi de Stânca scăpării tale nu
ţi-ai adus aminte. Iată pentru ce tu întemeiezi grădini lui
Adonis şi acolo sădeşti vie pentru un dumnezeu
străin.
11. În ziua când o
sădeşti, tu vezi că se ridică şi a doua zi are
flori; dar de culesul roadelor nu te bucuri în ziua nenorocirii şi
durerea este fără leac.
12. Ah! Această zarvă de popoare este
ca vuietul de ape multe, acest zgomot de neamuri este ca zgomotul de ape
mari;
13. El le
ameninţă şi ele fug departe, gonite ca pleava pe care
vânturătorii o vântură în vânt şi ca vârtejul de pulbere în
vreme de furtună.
14. În vremea serii, atunci
e ceasul spaimei, iar mai înainte de a se face ziuă, ei nu mai sunt.
Iată partea, partea jefuitorilor noştri şi soarta celor ce
ne-au prădat pe noi.
|