CAPITOLUL 33
Izbăvirea făgăduită poporului lui Dumnezeu.
1. Vai ţie,
pustiitorule, care n-ai fost pustiit şi ţie, jefuitorule, care n-ai
fost încă jefuit. Când vei sfârşi de pustiit, vei fi pustiit, când
vei fi jefuit din destul, vei fi jefuit şi tu.
2. Doamne,
miluieşte-ne, că întru Tine am nădăjduit, fii ajutorul
nostru în fiecare dimineaţă şi izbăvirea noastră în
vremuri de strâmtorare!
3. La glasul tunetului
Tău neamurile vor fugi; când Te ridici Tu, popoarele se vor
risipi.
4. Şi vor aduna prada
voastră, cum adună lăcustele; arunca-se-vor asupra ei, cum se
aruncă lăcustele.
5. Domnul este mare, El
locuieşte în înălţime; Sionul este plin de judecată
şi de dreptate.
6. Ocrotirea Domnului în
aceste vremuri va fi pentru Sion comoară de fericire;
înţelepciunea, ştiinţa şi temerea de Dumnezeu sunt
avuţia lui.
7. Iată că
locuitorii din Ariel strigă pe uliţe, solii pentru pace plâng
amar.
8. Drumurile sunt pustii,
nici un trecător pe cale. El strică legământul,
nesocoteşte cetăţile, nu mai ţine seamă de
nimeni.
9. Ţara plânge şi
tânjeşte, Libanul este tulburat şi ofilit. Şaronul a ajuns ca
un pustiu, Basanul şi Carmelul îşi scutură frunzişul
lor.
10. "Acum Mă
voi scula, zice Domnul, acum Mă voi
ridica, acum Mă voi
înălţa!"
11. Zămislit-aţi
fin şi aţi născut paie, suflarea voastră e foc care
vă va mistui,
12. Popoarele vor fi
prefăcute în cenuşă ca spinii tăiaţi şi
mistuiţi de foc!
13. Voi cei de departe,
auziţi ce am făcut, şi voi cei de aproape,
cunoaşteţi puterea Mea!
14.
Păcătoşii vor tremura în Sion şi pe cei fără de
lege fierul îi va cuprinde: "Care din noi poate să îndure focul
mistuitor, care din noi poate să stea pe jarul cel de veci?"
15. Omul cel drept în calea
sa şi cel ce grăieşte cuvinte de cinste, care dă la o
parte câştigul cel nedrept, cel ce mâinile înapoi le trage şi
mită nu primeşte, care-şi astupă urechile când aude
fărădelegi şi îşi pune văl pe ochi ca să nu mai
vadă răul,
16. Acela va locui pe
înălţimi, Şi stâncile cele tari vor fi cetatea lui; pâine i se
va da şi apa nu-i va lipsi.
17. Ochii tăi vor
privi pe rege în toată frumuseţea lui şi o ţară
îndepărtată vor vedea.
18. Inima ta îşi va
aduce aminte de aceste vremuri de groază, zicând: "Unde este
scriitorul, unde este vistiernicul, unde este străjuitorul cel din
turnuri?
19. Atunci nu vei mai vedea
pe poporul acesta îndrăzneţ, acest neam cu vorbe încâlcite, pe care
nu-l înţelegem, care bâlbâie o limbă care nu se poate
pricepe.
20. Priveşte Sionul,
cetatea sărbătorilor noastre; ochii tăi să vadă
Ierusalimul, loc de linişte, cort bine înfipt, ai cărui
ţăruşi nu se pot scoate, ale cărui frânghii nu se pot
desface.
21. Domnul este pentru noi
aici în toată slava Sa; El ţine loc pentru noi de fluvii, de largi
canaluri, pe care nici o barcă cu vâsle nu trece, pe care nici o corabie
mare nu merge.
22. Domnul este
Judecătorul nostru, Domnul este Căpetenia noastră, Domnul este
Împăratul nostru, El ne va izbăvi!
23. Frânghiile tale sunt
dezlegate, ele nu mai sprijină catargul, nici nu mai întind pânzele.
Atunci se va împărţi o mare pradă şi şchiopii vor
avea parte de ea.
24. Nimeni dintre
locuitorii Sionului nu va zice: "Sunt bolnav!" Poporul care-l
locuieşte va dobândi iertarea păcatelor.
|