CAPITOLUL 37
Rugăciunea lui Iezechia. Izbăvirea Ierusalimului.
l. Şi când a auzit regele Iezechia cuvintele acestea, şi-a rupt
veşmintele, s-a îmbrăcat în sac şi a intrat în templul
Domnului.
2. Şi a trimis pe
Eliachim, cel de peste casa sa, şi pe Şebna scriitorul şi pe
cei mai bătrâni dintre preoţi, îmbrăcaţi în sac,
către proorocul Isaia, fiul lui Amos.
3. Şi au zis
către dânsul: "Ziua de astăzi este zi de strâmtorare, de
pedeapsă şi de ruşine; căci pruncii sunt gata a ieşi
din pântecele maicii lor, dar ele nu au putere să-i nască!
4. Poate Domnul Dumnezeul
tău a auzit cuvintele lui Rabşache, pe care le-a trimis regele
Asiriei, stăpânul său, ca să facă de ocară pe
Dumnezeul cel viu, şi Domnul Dumnezeul tău poate îl va pedepsi
pentru cuvintele pe care le-a auzit. Înalţă dar o rugăciune
pentru rămăşiţa care se mai află!"
5. Şi au intrat robii
regelui Iezechia la proorocul Isaia.
6. Şi le-a zis Isaia:
"Aşa veţi răspunde stăpânului vostru: Aşa
grăieşte Domnul Dumnezeu: Nu te teme de cuvintele pângăritoare
pe care le-ai auzit din partea slujitorilor regelui Asiriei.
7. Iată, voi pune în
el un astfel de duh, că va primi o veste şi se va întoarce în
ţara lui şi acolo va cădea în ascuţişul
sabiei".
8. Şi s-a întors
Rabşache şi a aflat pe regele Asiriei tăbărât la Libna,
căci i se spusese că a plecat din Lachiş.
9. Atunci (regele Asiriei)
a aflat că Tirhaca, regele Etiopiei, pornise împotriva lui şi
iarăşi a trimis soli către Iezechia, zicând:
10. "Aşa
veţi zice lui Iezechia, regele lui Iuda: Să nu te încrezi în
Dumnezeul tău, şi să nu te amăgeşti, zicând:
Ierusalimul nu va fi dat în mâinile regelui Asiriei.
11. Tu ai aflat ceea ce au
făcut regii Asiriei tuturor ţărilor, cum le-au nimicit şi
numai tu ai scăpat!
12. Oare dumnezeii lor au
izbăvit popoarele pe care le-au distrus părinţii mei: Gozanul,
Haranul, Reţeful şi pe fiii lui Eden din Telasar?
13. Unde este regele
Hamatului, al Arpadului, cel al cetăţii Sefarvaim, al Henei şi
al Ivei?"
14. Atunci Iezechia a luat
scrisoarea din mina trimişilor şi a citit-o. Apoi el a intrat în
templul Domnului şi a întins-o desfăcută înaintea
Domnului.
15. Şi s-a rugat
Iezechia către Domnul, zicând:
16. "Doamne Savaot,
Dumnezeul lui Israel, Care stai pe heruvimi, numai Tu singur eşti
Dumnezeu al tuturor regatelor de pe pământ. Tu ai făcut cerul
şi pământul.
17. Pleacă, Doamne,
urechea Ta şi deschide, Doamne, ochii Tăi şi vezi şi ia
aminte la cuvintele lui Sanherib, pe care le-a trimis ca să facă de
batjocură pe Dumnezeul cel viu.
18. Cu adevărat,
Doamne, regii Asiriei au nimicit toate neamurile şi ţările
lor;
19. Şi pe dumnezeii
lor i-au ars cu foc, că ei nu sunt dumnezei, ci lucruri de mâini
omeneşti: lemn şi piatră; pentru aceea ei i-au nimicit.
20. Şi acum, Doamne,
Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne din mâna lui ca să ştie
toate împărăţiile pământului că Tu singur eşti
Domnul nostru!"
21. Şi a trimis Isaia,
fiul lui Amos, către Iezechia, zicând: "Aşa zice Domnul
Dumnezeul lui Israel, către Care te-ai rugat cu privire la Sanherib,
regele Asiriei;
22. Iată
hotărârea pe care a rostit-o împotriva lui: "Te
dispreţuieşte şi îşi bate joc de tine fecioara, fiica
Sionului; în spatele tău clatină din cap fiica Ierusalimului!
23. Pe cine ai
pângărit şi îi făcut de râs şi împotriva cui ai ridicat
glasul şi sus ai înălţat ochii tăi? împotriva Sfântului
lui Israel!
24. Prin mina servilor
tăi ai hulit pe Domnul meu şi ai zis: Cu carele mele multe voi urca
pe vârfurile munţilor, pe cele mai înalte piscuri ale Libanului! Voi
tăia cedrii cei falnici şi cei mai de seamă dintre
chiparoşi şi voi ajunge pe cele mai înalte culmi cu păduri
dese.
25. Că eu sunt cel ce
am săpat fântâni şi am băut apă şi am secat sub
paşii mei toate pâraiele Egiptului!
26. Oare nu auzi tu? Din
vremi străvechi am pregătit aceasta; din veac le-am hotărât
şi acum le aduc la îndeplinire! Tu voiai să prefaci în ruină
cetăţile cele întărite.
27. Cei ce locuiau în ele
erau fără putere, înspăimântaţi şi uluiţi. Ca
iarba câmpului erau ei, ca frageda verdeaţă, ca iarba de pe
acoperişuri înainte ca paiul ei să fi fost crescut.
28. Ştiu când te scoli
şi când te culci, toate faptele tale Îmi sunt cunoscute.
29. Întărâtarea ta
împotriva Mea, trufia ta au ajuns până
la urechile Mele. De aceea voi pune belciug
în nările tale şi frâul Meu
buzelor tale şi te voi întoarce pe calea pe care ai venit!
30. Şi pentru tine,
acesta va fi semnul: anul acesta mâncaţi din pâinea ce creşte pe
ogoare, în anul al doilea, din ceea ce creşte de la sine, iar în al
treilea an semănaţi, seceraţi, sădiţi vii şi
mâncaţi din roadele lor.
31. Şi
rămăşiţa care va fi scăpat din casa lui Iuda
îşi va înfige rădăcini în jos şi va face roade în
sus.
32. Că din Ierusalim
va ieşi o rămăşită şi din muntele Sionului cei
scăpaţi cu viaţă. Râvna Domnului Savaot va face
aceasta.
33. Pentru aceasta,
aşa zice Domnul către regele Asiriei: Nu va intra în această
cetate şi nu va arunca nici o săgeată. Nu va porni împotriva
ei cu scut şi nu o va înconjura cu valuri.
34. Pe calea pe care a
venit se va întoarce şi nu va intra în cetatea aceasta, zice
Domnul.
35. Apăra-voi cetatea
aceasta şi o voi scăpa pentru Mine
şi pentru David, sluga Mea!"
36. Şi a ieşit
îngerul Domnului şi a bătut în tabăra Asiriei o sută
şi cincizeci de mii; iar dimineaţa, la sculare, toţi erau
morţi.
37. Atunci Sanherib, regele
Asiriei, a ridicat tabăra şi a plecat şi s-a oprit la
Ninive.
38. Şi pe când el se
închina în templul lui Nisroc, dumnezeul său, Adramelec şi
Şareser, feciorii lui, l-au lovit cu sabia şi au fugit în
ţinutul Ararat. Iar în locul
lui, a domnit fiul său Asarhadon.
|