CAPITOLUL 51
Făgăduinţele pentru cei credincioşi.
1. Ascultaţi-Mă
pe Mine, voi care umblaţi după
dreptate, voi care căutaţi pe Domnul! Priviţi la stânca din
care aţi fost tăiaţi şi către cariera de piatră
din care aţi fost scoşi.
2. Priviţi pe Avraam,
tatăl vostru, şi la Sarra cea care în dureri v-a născut. Că pe el singur l-am chemat, l-am
binecuvântat şi l-am înmulţit.
3. Iar Domnul va
mângâia Sionul, şi dărâmăturilor lui le va da nădejde. El
va preface pustiul lui în rai şi pământul lui neroditor în
grădina Domnului; bucurie şi veselie va fi acolo, mulţumiri
şi cântări de laudă!
4. Ia aminte la Mine,
poporul Meu, şi voi, neamuri, fiţi
cu urechea la Mine, că de la Mine
va veni învăţătura şi legea Mea
va fi lumină popoarelor.
5. Dreptatea Mea
este aproape, vine mântuirea Mea şi
braţul Meu va face dreptate popoarelor,
întru Mine vor nădăjdui
ţinuturile cele depărtate, că de la braţul Meu
aşteaptă scăparea.
6. Ridicaţi la ceruri
ochii voştri şi priviţi jos pământul; cerurile vor trece
ca un fum şi pământul ca o haină se va învechi; locuitorii vor
muri ca muştele, mântuirea Mea va
dăinui în veac şi în veac şi dreptatea Mea
nu va avea sfârşit.
7. Ascultaţi-Mă
pe Mine, voi, cunoscători ai
dreptăţii, popor care eşti cu legea Mea
în inimă! Nu te teme de ocara oamenilor şi de batjocura lor să
nu te înfricoşezi. La fel ca pe un veşmânt îi va mânca molia
şi ca pe lână viermii îi vor mistui.
8. Dar dreptatea Mea
va rămâne în veac şi mântuirea Mea
din neam în neam.
9. Ridică-te,
scoală-te, îmbracă-te cu tărie, braţ al Domnului!
Înalţă-te ca odinioară, ca în veacurile trecute! N-ai zdrobit
Tu pe Rahab şi n-ai spintecat Tu balaurul?
10. Nu eşti Tu, oare,
Cel ce ai secat marea şi apele adâncului celui fără fund, Cel
ce adâncimile mării le-ai prefăcut în cărare largă pentru
cei răscumpăraţi ai Tăi?
11. Şi astfel cei
mântuiţi ai Domnului se vor întoarce şi vor veni în Sion, în
cântări de biruinţă şi o bucurie veşnică va
încununa capul lor. Bucuria şi veselia vor veni peste ei, iar durerea,
întristarea şi suspinarea se vor depărta de la ei.
12. Eu, Eu sunt Cel ce dă
nădejde! Cine eşti tu, ca să te temi de un muritor şi de
un om de rând care trece ca iarba?
13. Şi să dai
uitării pe Domnul, Ziditorul tău, Care a întins cerurile şi a
întemeiat pământul? Să te înfricoşezi mereu, în fiecare zi, de
urgia asupritorului care umblă să te piardă? Unde este
oare urgia asupritorului?
14. Curând cel ferecat în
cătuşe va fi dezlegat şi nu va muri în temniţă
şi de pâine nu va duce lipsă.
15. Eu sunt Domnul
Dumnezeul Care stârnesc marea şi face să mugească valurile ei;
Domnul Savaot este numele Lui.
16. Pune-voi cuvintele Mele
în, gura ta şi la umbra mâinii Mele te
voi acoperi, ca să întind cerurile, să întemeiez pământul
şi să zic Sionului: "Tu eşti poporul Meu!"
17. Trezeşte-te,
trezeşte-te, scoală-te, Ierusalime, tu care ai băut din mâna
Domnului paharul urgiei Lui; potirul ameţelii l-ai băut şi
l-ai sorbit.
18. Nici unul din toţi
copiii pe care i-a născut nu este care să-l fi călăuzit.
Nimeni nu l-a ţinut de mână din toţi feciorii pe care i-a
crescut!
19. Aceste două
nenorociri te-au lovit: Cine te va plânge? Pustiirea şi dărâmarea,
foametea şi sabia. Cine te va mângâia?
20. Feciorii tăi zac
fără vlagă în colţurile uliţelor, ca o antilopă
prinsă în cursă, beţi de urgia Domnului, de certarea
Dumnezeului tău.
21. Drept aceea, ia aminte,
sărmană cetate, ameţită, dar nu de vin!
22. Aşa
grăieşte Stăpânul, Domnul Dumnezeul tău, Care Se
luptă pentru poporul Său: "Iată Eu iau din mâna ta paharul
ameţelii, cupa mâniei Mele, şi tu
nu o vei mai bea!
23. Şi o voi pune în
mâna asupritorilor tăi, în mâna celor ce te-au supus, care îţi
ziceau: Pleacă-te la pământ ca să trecem peste tine! Şi
tu făceai spatele tău ca un pământ şi ca o cale pentru
trecători!"
|