CAPITOLUL 63
Ziua izbânzii.
1. Cine este Cel ce vine
împurpurat, cu veşmintele Sale mai roşii decât ale celui ce culege
la vie, cu podoabă în îmbrăcămintea Lui şi mândru de
belşugul puterii Lui? "Eu sunt Acela al Cărui cuvânt este
dreptatea şi puternic este să răscumpere!"
2. Pentru ce ai
îmbrăcămintea roşie şi veşmântul Tău este
roşu ca al celui care calcă în teasc?
3. "Singur am
călcat în teasc şi dintre popoare nimeni nu era cu Mine;
şi i-am călcat în mânia Mea, i-am
strivit în urgia Mea, încât sângele lor a
râşnit pe veşmântul Meu, şi Mi-am
pătat toate hainele Mele.
4. Căci o zi de
răzbunare era sortită în inima Mea
şi anul răscumpărării sosise.
5. Priveam în jur: nici un
ajutor! Mă cuprindea mirarea: nici un
sprijin! Atunci braţul Meu M-a
ajutat şi urgia Mea sprijin Mi-a
fost.
6. În mânia Mea
am călcat în picioare popoare şi le-am zdrobit în urgia Mea
Şi Sângele lor l-am împrăştiat pe pământ".
7. Voi pomeni
îndurările Domnului, faptele Lui minunate, după tot ce a făcut
Domnul pentru noi şi pentru marea bunătate pe care El ne-a
mărturisit-o în milostivirea Sa şi după mulţimea milelor
Sale.
8. Şi a zis: "Cu
adevărat ei sunt poporul Meu, fii care
nu vor fi necredincioşi!"
9. Şi El le-a fost
izbăvitor în toate strâmtorările lor. Şi n-a fost un trimis
şi nici un înger, ci faţa Lui i-a mântuit. Intru iubirea Lui
şi întru îndurarea Lui El i-a răscumpărat, i-a ridicat şi
i-a purtat în toată vremea de demult.
10. Dar ei s-au
răzvrătit şi au amărât Duhul Lui cel sfânt, din ţare
pricină El S-a făcut împotrivitorul lor şi s-a războit
împotriva lor.
11. Atunci ei şi-au
adus aminte de vremurile trecute, de sluga Sa Moise:
Unde este Cel ce a scos din mare pe păstorul şi turma Sa? Unde este
Cel ce a pus în mijlocul ei Duhul Său cel sfânt?
12. Cel Care a
călăuzit dreapta lui Moise cu
braţul Său slăvit? Cel Care a despicat apele înaintea lor ca
să-Şi facă un nume veşnic?
13. Care i-a
călăuzit prin adâncurile mării, ca pe un cal în pustiu şi
ei nu s-au poticnit?
14. Ca dobitoacele care
coboară la şes, aşa Duhul Domnului îi aducea la odihnă.
Astfel ai povăţuit Tu pe poporul Tău, ca să-ţi faci
un nume slăvit.
15. Priveşte din
ceruri şi vezi, din locaşul Tău cel sfânt şi
strălucit: Unde este râvna şi puterea Ta nesfârşită,
zbuciumul lăuntrului Tău şi milostivirile Tale?
16. Pentru mine, acestea au
încetat! Dar Tu eşti Părintele nostru! Avraam nu ştie nimic,
Israel nu ne cunoaşte. Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru, Mântuitorul
rostru: acesta este numele Tău de totdeauna.
17. Pentru ce, Doamne,
ne-ai lăsat să rătăcim departe de căile Tale şi
ne-ai învârtoşat inimile noastre ca să nu ne temem de Tine?
Întoarce-Te pentru robii Tăi, pentru seminţiile moştenirii
Tale.
18. Pentru ce au
păşit cei nelegiuiţi în templul Tău şi
vrăjmaşii noştri au călcat în picioare altarul
Tău?
19. Am ajuns ca unii peste
care Tu de multă vreme nu mai stăpâneşti şi care nu mai
sunt chemaţi cu numele Tău. Dacă ai rupe cerurile şi
Te-ai pogorî, munţii s-ar cutremura!
|