CAPITOLUL 64
Rugăciunea poporului.
l. Ca un foc care arde vreascurile, ca o vâlvătaie care fierbe apa în
clocot, fă pe vrăjmaşii Tăi să cunoască numele
Tău şi să tremure înaintea Ta neamurile, văzându-Te
2. Făcând minuni neaşteptate,
3. Despre care
niciodată nu s-a auzit grăind. Nici urechea n-a auzit, nici ochiul
n-a văzut un dumnezeu, afară de Tine, care ar săvârşi
unele ca acestea pentru cei ce nădăjduiesc în el.
4. Tu Te duci întru
întâmpinarea celor ce săvârşesc faptele dreptăţii şi
îşi aduc aminte de căile Tale. Iată, Tu Te-ai pornit cu mânie
şi noi eram vinovaţi prin necredinţa şi
fărădelegea, noastră!
5. Toţi am ajuns
ca necuraţii şi toate faptele dreptăţii noastre ca un
veşmânt întinat. Noi toţi am căzut ca frunzele uscate şi
fărădelegile noastre ne luau ca vântul.
6. Nimeni nu chema numele
Tău şi nici unul nu se deştepta ca să se
întărească întru Tine. Căci Tu ai ascuns faţa Ta
de la noi şi ne-ai lăsat în voia fărădelegilor
noastre.
7. Şi acum, Doamne, Tu
eşti Tatăl nostru, noi suntem lutul şi Tu olarul, toţi
lucrul mâinilor Tale suntem!
8. O, Doamne! Nu Te mânia
pe noi foarte şi nu-ţi aduce aminte la nesfârşit de
fărădelegea noastră! Priveşte, căci noi toţi
suntem poporul Tău!
9. Cetăţile Tale
sfinte au ajuns pustii, Sionul este ca un deşert, Ierusalimul ca un loc
pustiit!
10. Templul nostru sfânt
şi mărit în care Te-au preaslăvit părinţii
noştri a ajuns pradă focului Şi toate cele scumpe nouă,
dărâmături!
11. Poţi Tu oare
să Te stăpâneşti, să taci, Doamne, şi să ne
întristezi atât de mult?
|