CAPITOLUL 2
Mustrări poporului Israel.
1. Fost-a cuvântul
Domnului către mine şi a zis:
2. "Mergi
şi strigă la urechile fiicei Ierusalimului şi zi:
"Aşa grăieşte Domnul: Mi-am
adus aminte de prietenia cea din tinereţea ta, de iubirea de pe când
erai mireasă şi mi-ai urmat în pustiu, în pământul cel
nesemănat.
3. Atunci Israel era
sfinţenia Domnului şi pârga roadelor lui; toţi câţi
mâncau din ea se făceau vinovaţi şi nenorocirea venea asupra
lor", zice Domnul.
4. Casa lui Iacov şi
toate seminţiile casei lui Israel, ascultaţi cuvântul Domnului!
Aşa zice Domnul:
5. "Ce nedreptate au
găsit în Mine părinţii
voştri, de s-au depărtat de Mine
şi s-au dus după deşertăciune şi au devenit ei
înşişi deşertăciune?
6. În loc să
zică: Unde este Domnul, Cel ce ne-a scos din pământul Egiptului
şi ne-a povăţuit prin pustiu, prin pământul cel gol
şi nelocuit, prin pământul cel sec, prin pământul umbrei morţii,
prin care nimeni nu umblase şi unde nu locuia om?
7. Eu v-am dus în
pământ roditor, ca să vă hrăniţi cu roadele lui
şi cu bunătăţile lui; voi însă aţi intrat
şi aţi spurcat pământul Meu
şi moştenirea Mea aţi
făcut-o urâciune.
8. Preoţii n-au zis:
Unde este Domnul? Învăţătorii legii nu M-au
cunoscut; păstorii au lepădat credinţa şi proorocii au
proorocit în numele lui Baal şi s-au dus după cei ce nu-i pot
ajuta.
9. De aceea la
judecată voi grăi împotriva voastră, zice Domnul, şi
împotriva nepoţilor voştri voi cere osândă!
10. Să vă
duceţi în insulele Chitim şi să vedeţi; trimiteţi în
Chedar şi cercetaţi cu de-amănuntul şi aflaţi:
11. Fost-a, oare, acolo
ceva de felul acesta? Schimbatu-şi-a oare vreun popor dumnezeii
săi, deşi aceia nu sunt dumnezei? Poporul Meu
însă şi-a schimbat slava cu ceea ce nu-l poate ajuta.
12. Miraţi-vă
de acestea, ceruri; cutremuraţi-vă, îngroziţi-vă, zice
Domnul!
13. Că două rele
a făcut poporul Meu: pe Mine,
izvorul apei celei vii, M-au
părăsit, şi şi-au săpat fântâni sparte, care nu pot
ţine apă.
14. Au doară rob sau fiu de
rob e Israel? Pentru ce dar s-a făcut el pradă?
15. Mugit-au asupra lui puii de leu,
ridicatu-şi-au glasul lor şi au făcut pustiu tara lui;
cetăţile lui sunt fără locuitori.
16. Chiar şi
locuitorii din Nof şi cei din Tahpanhes ţi-au ras capul,
Israele!
17. Oare nu ţi-ai
pricinuit tu singur aceasta, părăsind pe Domnul Dumnezeul tău,
când te povăţuia?
18. Şi acum pentru ce
ai luat drumul Egiptului, ca să bei apă din Nil? Şi pentru ce
ţi-ai luat drumul spre Asiria, ca să bei apă din râul
ei?
19. Lepădarea
ta de credinţă te va pedepsi şi răutatea ta te va mustra.
Înţelege şi vezi cât e de rău şi de amar de a
părăsi pe Domnul Dumnezeul tău şi de a nu mai avea nici o
teamă de Mine, zice Domnul Dumnezeul
puterilor.
20. Că în vechime am
sfărâmat jugul tău şi am rupt cătuşele tale, şi
tu ai zis: "Nu voi sluji la idoli, şi totuşi pe tot dealul
înalt şi sub tot pomul umbros ai făcut desfrânare.
21. Eu te-am sădit ca
pe o viţă de soi, ca pe cea mai curată sămânţă;
cum dar Mi te-ai prefăcut în
ramură sălbatică de viţă străină?
22. Chiar de te-ai
spăla cu silitră şi chiar dacă te-ai freca cu leşie,
tot pătat eşti în nedreptăţile tale faţă de Mine,
zice Domnul Dumnezeu.
23. Cum poţi tu
să zici: Nu m-am întinat şi n-am umblat după Baal?
Priveşte la purtarea ta din vale şi află ce ai făcut tu,
cămilă zburdalnică, tu care cutreieri toate drumurile,
24. Asină
sălbatică, deprinsă în pustiu, care în aprinderea poftei ei,
soarbe aerul! Cine o va putea împiedica să-şi împlinească
pofta? Toţi cei ce o caută nu se vor osteni, că în luna ei o
vor găsi. Când i s-a
zis:
25. Întoarce-ţi
piciorul de la calea strâmbă şi gâtul nu-l deprinde a înseta, ea a
răspuns: Nu, zadarnic! Căci iubesc dumnezei străini şi
merg după ei.
26. Cum furul când
este prins se ruşinează, aşa se va ruşina şi casa
lui Israel şi poporul şi regii lui şi căpeteniile lui
şi proorocii lui şi preoţii lui, căci au zis
lemnului:
27. "Tu eşti tatăl meu!"
Şi pietrei i-au grăit: "Tu m-ai născut!", şi nu
şi-au întors spre Mine
faţa, ci spatele, iar la vreme de nevoie vor zice: "Scoală
şi ne izbăveşte!"
28. Dar unde-ti
sunt, Iudo, dumnezeii care ţi i-ai făcut? Să se scoale şi
să te izbăvească la vreme de necaz, dacă pot! Căci
câte cetăţi ai, atâţia sunt şi dumnezeii tăi.
29. Pentru ce vă
certaţi cu Mine? Toţi v-aţi
purtat cu necredincioşie şi aţi păcătuit împotriva Mea,
zice Domnul.
30. În zadar am bătut
pe copiii voştri, că n-au primit învăţătură; pe
proorocii voştri i-a mâncat sabia voastră, ca un leu
pierzător, şi nu v-aţi temut".
31. Ascultă, poporule,
cuvântul Domnului care zice: "Pustiu am fost Eu oare pentru Israel? Sau ţara întunericului am fost?
Pentru ce dar poporul Meu
zice: Noi înşine ne suntem stăpâni şi nu mai venim la
Tine?
32. Au doară uită
fata podoaba sa şi mireasa găteala sa? Poporul Meu însă M-a uitat de zile nenumărate.
33. Fiica Ierusalimului,
cât de iscusită îţi eşti tu în căile tale ca să
cauţi iubirea! Ba pentru aceasta şi la nelegiuiri ţi-ai
deprins căile tale,
34. Şi chiar şi
în poalele hainei tale se află sângele săracilor nevinovaţi,
pe care nu i-ai prins spărgând zidul, şi totuşi zici:
35. "De vreme ce sunt nevinovată, mânia
Lui de bună seamă se va abate de la mine". Pentru că
zici: "N-am greşit", de aceea iată Eu cu tine mă voi
judeca.
36. De ce atâta
grabă ca să-ţi schimbi calea? Vei fi ruşinată de
Egipt, cum ai fost ruşinată de Asiria.
37. Şi de acolo vei
ieşi cu mâinile pe cap, pentru că a lepădat Domnul pe cei în
care tu ţi-ai pus nădejdea, pe cei cu care tu nu vei avea
izbândă".
|