CAPITOLUL 51
Proorocie pentru pieirea Babilonului.
1. Aşa zice Domnul:
"Iată, voi ridica împotriva Babilonului şi a locuitorilor
ţării Caldeii un duh nimicitor.
2. Şi voi trimite la
Babilon vânturători, care-l vor vântura şi vor pustii ţara
lui, căci în ziua nenorocirii vor năvăli asupra lui din toate
părţile.
3. Arcaşul
să-şi încordeze arcul împotriva arcaşului şi împotriva
celui ce se laudă cu platoşele sale, şi să nu cruţe
pe tinerii lui! Nimiciţi toată oştirea lui!
4. Să cadă
răniţi de moarte în ţara Caldeilor şi străpunşi
pe străzile Babilonului.
5. Căci Iuda şi
Israel n-au rămas văduvi de Dumnezeul lor, de Domnul Savaot,
şi ţara Caldeilor e plină de păcate înaintea Sfântului
lui Israel.
6. Fugiţi din Babilon,
şi fiecare să-şi scape viaţa, ca să nu pieriţi
pentru fărădelegile lui, căci acesta este timpul
răzbunării pentru Domnul, căci El îi va da
răsplată.
7. Babilonul a fost în mâna
Domnului cupă de aur, care a îmbătat tot pământul;
băut-au popoarele din vinul ei şi au înnebunit.
8. Căzut-a
fără de veste Babilonul, şi s-a zdrobit. Plângeţi-l
şi aduceţi balsam pentru rănile lui, că poate se va
vindeca!
9. Am voit să
vindecăm Babilonul, dar nu s-a vindecat! Lăsaţi-l şi
haideţi să mergem fiecare în ţara noastră, pentru că
osânda lui s-a ridicat până la nori şi a ajuns până la cer!
10. Domnul a scos la
lumină dreptatea noastră! Veniţi să vestim în Sion fapta
Domnului Dumnezeului nostru!
11. Ascuţiţi
săgeţile şi vă umpleţi tolbele! Că Domnul a
trezit duhul regilor Mediei, pentru că
vrea să nimicească Babilonul. Aceasta este răzbunarea
Domnului, răzbunarea pentru templul Său.
12. Ridicaţi steagul
împotriva zidurilor Babilonului, întăriţi paza, puneţi
străjeri, întindeţi curse, căci Domnul a făcut un plan
şi a împlinit ceea ce a rostit împotriva locuitorilor Babilonului.
13. O, tu, cel ce
locuieşti lângă apele cele mari şi eşti plin de comori,
venit-a sfârşitul tău şi măsura lăcomiei tale
ţi s-a umplut!
14. Domnul Savaot S-a jurat
pe Sine Însuşi şi a zis: "Adevărul grăiesc, că
te voi umple de oameni, ca de lăcuste, şi ei vor ridica
strigăt de biruinţă".
15. El a făcut
pământul cu puterea Sa, a întemeiat lumea cu înţelepciunea Sa
şi cu mintea Sa a întins cerurile.
16. La glasul Lui
freamătă apele în ceruri şi El ridică nori de la
marginile pământului; făureşte fulgerele în mijlocul ploii
şi scoate vânturile din vistieriile Sale.
17. Tot omul
rătăceşte în ştiinţa sa şi orice argintar se
ruşinează de idolul său, căci chipurile turnate de el nu
sunt decât minciună; n-au nici o suflare în ele.
18. Aceasta este
deşertăciune adevărată, faptă
rătăcită şi în vremea pedepsirii lor vor pieri.
19. Dar soarta lui Iacov nu
e ca a lor, pentru că Dumnezeul lui este făcătorul a toate,
şi Israel este toiagul moştenirii Lui, şi numele Lui este
Domnul Savaot.
20. "Ciocan Îmi
eşti tu şi armă de război. Cu tine am lovit popoare
şi cu tine am stricat regate.
21. Cu tine am lovit cal
şi călăreţ şi cu tine am sfărâmat carul şi
pe conducătorul lui.
22. Cu tine am lovit
bărbat şi femeie, cu tine am bătut tânăr şi
bătrân şi cu tine am lovit fecior şi fecioară.
23. Cu tine am lovit
păstor şi turmă, cu tine am bătut pe plugar şi boii
lui şi cu tine am lovit pe mai-marii ţinuturilor şi pe
căpeteniile cetăţilor.
24. Şi voi
răsplăti Babilonului şi tuturor locuitorilor Caldeii pentru
toate relele ce au făcut ei Sionului sub ochii voştri", zice
Domnul.
25. "Iată, Eu
sunt împotriva ta, munte al nimicirii, care ai pustiit tot pământul; voi
întinde împotriva ta mâna Mea, te voi arunca
jos de pe stânci şi te voi face munte dogorit de soare, zice
Domnul!
26. Nimeni nu va lua din
tine pietre de pus în capul unghiului, nici pietre de temelie, ci veşnic
vei fi pustiu", zice Domnul.
27. "Ridicaţi
steag pe pământ, trâmbiţaţi cu trâmbiţa printre neamuri,
pregătiţi neamurile împotriva lui, chemaţi împotriva lui
regatele: Ararat, Mini şi
Aşchenaz, puneţi căpetenie împotriva lui şi aduceţi
cai ca lăcusta cea grozavă.
28. Înarmaţi împotriva
lui neamurile şi pe regii Mediei,
căpeteniile provinciilor ei şi pe toate căpeteniile
cetăţilor ei şi toată ţara de sub stăpânirea
lor.
29. Pământul se
cutremură şi se zbuciumă, căci se împlineşte
împotriva Babilonului planul Domnului de a face pământul Babilonului
pustietate fără locuitori.
30. Cei puternici ai
Babilonului au încetat lupta, şed în întăriturile lor;
secătuitu-s-a puterea lor şi au ajuns ca femeile; locuinţele
lor sunt arse şi zăvoarele sfărâmate.
31. Sol după sol,
vestitor după vestitor aleargă să dea de ştire regelui
Babilonului că cetatea sa e cuprinsă din toate
părţile,
32. Că vadurile sunt
luate, bălţile cu stuf arse şi ostaşii loviţi de
spaimă".
33. Că aşa zice
Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: "Fiica Babilonului e asemenea unei
arii în timpul treieratului: încă puţin şi vine vremea
secerişului".
34. "Mâncatu-m-a
şi m-a ros Nabucodonosor, regele Babilonului; făcutu-m-a vas gol;
înghiţitu-m-a ca un dragon; umplutu-şi-a pântecele cu
bunătăţile mele şi m-a aruncat.
35. Ocara mea şi
carnea mea cea sfâşiată să fie asupra Babilonului",
să zică ceea ce locuieşte în Sion - "şi sângele meu
să fie asupra locuitorilor Caldeii", să zică Ierusalimul.
36. De aceea, aşa zice
Domnul: "Iată Eu iau apărarea pricinii tale şi te voi
răzbuna şi voi seca marea lui Şi canalele lui le voi
usca.
37. Babilonul va fi o
movilă de dărâmături, adăpost pentru şacali,
groază şi batjocură fără locuitori.
38. Ei toţi vor mugi
ca nişte lei şi vor mârâi ca nişte pui de leu.
39. În vremea aprinderii
lor le voi face ospăţ şi-i voi adăpa, ca să se
veselească şi să doarmă somnul de veci şi să nu
se mai trezească, zice Domnul.
40. Îi voi coborî ca pe
nişte miei la junghiere, ca pe nişte berbeci şi
ţapi.
41. Cum a fost luat
Şisac! Cum a fost cucerit acela a cărui slavă umplea tot
pământul! Cum a ajuns Babilonul spaimă printre neamuri!
42. S-a ridicat
marea împotriva Babilonului şi acesta e acoperit de mulţimea
valurilor.
43. Cetăţile lui
au ajuns pustii, pământul lui sec, ţinut unde nu locuieşte
nici un om şi pe unde nu trece fiu de om.
44. Voi pedepsi pe Bel în
Babilon şi voi smulge din gura lui cele înghiţite de el; popoarele
nu se vor mai îngrămădi spre el de acum înainte. Dar zidurile
Babilonului au şi căzut.
45. Ieşi din mijlocul
lor, poporul Meu, şi fiecare să-şi
scape viaţa de flacăra mâniei Domnului.
46. Să nu
slăbească inima voastră şi să nu vă temeţi
de zvonul care se va auzi în ţară; căci anul acesta va veni un
zvon, iar în anul următor altul şi pe pământ va fi silnicie;
tiran peste tiran se va scula.
47. De aceea iată vin
zile când voi pedepsi pe idolii Babilonului şi toată ţara lui
va fi ruşinată, toţi cei loviţi ai lui vor cădea în
mijlocul lui.
48. Atunci cerul şi
pământul şi tot ce cuprind ele vor striga de bucurie împotriva
Babilonului, căci vin asupra lui pustiitorii de la miazănoapte,
zice Domnul.
49. Cum Babilonul a
dobândit şi a zdrobit pe Israeliţi, aşa vor fi doborâţi
şi zdrobiţi în Babilon locuitorii pământului lui.
50. Cei scăpaţi
de sabie, plecaţi, nu vă opriţi, aduceţi-vă aminte
din depărtare de Domnul şi să-şi găsească
Ierusalimul loc în inima voastră.
51. Ne ruşinam când
auzeam ocara, şi necinstea acoperea obrazul nostru, când străinii
au venit în locul cel sfânt al templului Domnului;
52. Dar în schimb iată
vin zile, zice Domnul, când voi pedepsi idolii lui şi tot pământul
lui va fi plin de gemetele celor ce sunt ucişi.
53. De s-ar ridica Babilonul
până la cer şi de şi-ar întări întru înălţime
cetatea sa, tot vor veni din porunca Mea
pustiitorii, zice Domnul.
54. Ascultaţi
ţipătul care se ridică din Babilon şi uriaşa
trosnitură din Caldeea!
55. Că Domnul va
pustii Babilonul şi va pune capăt glasului celui mândru al lui.
Suna-vor valurile lor, ca apele cele mari, răsuna-va glasul lor.
56. Căci pustiitorul
va veni asupra lui, asupra Babilonului, şi apărătorii lui vor
fi luaţi şi arcurile lor vor fi sfărâmate, că Domnul
Dumnezeul răsplătirilor va da fiecăruia plata
cuvenită.
57. Voi îmbăta pe
mai-marii lui şi pe înţelepţii iui, pe căpeteniile
ţinuturilor lui şi pe căpeteniile cetăţilor lui
şi pe ostaşii lui şi vor dormi somnul de veci şi nu se
vor mai trezi, zice Domnul, al Cărui nume e Domnul Savaot".
58. Aşa zice Domnul
Savaot: "Zidurile cele groase ale Babilonului le voi dărâma
până la temelie şi porţile lui cele înalte vor fi arse cu foc.
Aşadar în deşert s-au
trudit popoarele şi neamurile au muncit pentru foc".
59. Cuvântul pe care
proorocul Ieremia l-a încredinţat lui Seraia, fiului Neria, fiul lui Maaseia,
când acesta a plecat la Babilon cu Sedechia, regele lui Iuda, în anul al patrulea
al domniei lui; Seraia era mare cămăraş.
60. Atunci a scris Ieremia
într-o carte toate nenorocirile care trebuia să vină asupra
Babilonului.
61. Şi a zis Ieremia
către Seraia: "Când vei ajunge la Babilon, caută să
citeşti toate cuvintele acestea şi să zici:
62. "Doamne, Tu ai
grăit de locul acesta că-l vei pierde aşa încât să nu
rămână într-însul nici om, nici animal, ci să fie pustietate
veşnică".
63. Şi după ce
vei isprăvi de citit cartea aceasta, leagă o piatră de ea
şi arunc-o în mijlocul Eufratului şi zi:
64. "Aşa se va
cufunda Babilonul şi nu se va mai ridica din acea nenorocire pe care o
voi aduce asupra lui şi se va istovi". Până aici este vorbirea
lui Ieremia.
|