CAPITOLUL 52
Pustiirea Ierusalimului. Evreii duşi robi în Babilon.
l. Sedechia era de douăzeci şi unu de ani când a început să
domnească şi a domnit în Ierusalim unsprezece ani. Numele mamei
sale era Hamutal, fata lui Ieremia din Libna.
2. El a făcut rele în
ochii Domnului, precum făcuse şi Ioiachim.
3. De aceea a venit mânia
Domnului asupra Ierusalimului şi a lui Iuda până într-atât încât
i-a lepădat de la faţa Sa, şi Sedechia a fost dat jos de
regele Babilonului.
4. Era în al nouălea
an al domniei lui, în luna a zecea, în ziua a zecea a lunii acesteia, când a
venit Nabucodonosor, regele Babilonului, cu toată oştirea sa
împotriva Ierusalimului, l-a înconjurat şi a făcut împrejurul lui
valuri de pământ.
5. Cetatea a stat
împresurată până în anul al unsprezecelea al regelui
Sedechia.
6. Iar în luna a patra, în
ziua a noua a lunii acesteia, s-a întărit foametea în cetate, şi poporul
ţării nu mai avea pâine.
7. Atunci s-a făcut o
spărtură în cetate, pe unde au ieşit toţi oştenii
şi au fugit din cetate noaptea pe porţile ce se aflau între cele
două ziduri de lângă grădina regelui; iar Caldeii erau
împrejurul cetăţii.
8. Şi a alergat
oştirea Caldeilor după rege şi a ajuns pe Sedechia în
şesurile Ierihonului. Atunci toată oştirea lui a fugit de la
el.
9. Deci au luat pe rege
şi l-au dus la regele Babilonului în Ribla, în ţinutul Hamat, unde
acesta l-a judecat.
10. Regele Babilonului a
junghiat pe fiii lui Sedechia înaintea ochilor acestuia; a junghiat de
asemenea în Ribla şi pe toţi cei mari din Iuda.
11. Iar lui Sedechia i-a
scos ochii şi a poruncit să-l încătuşeze cu
cătuşe de aramă; şi l-a dus regele Babilonului la Babilon
şi l-a pus în casa cea de pază, unde l-a ţinut până în
ziua morţii lui.
12. în luna a cincea, în
ziua a zecea a lunii acesteia, în anul al nouăsprezecelea al regelui
Nabucodonosor, regele Babilonului, a venit Nebuzaradan, căpetenia
gărzii, care stătea înaintea regelui Babilonului, la Ierusalim
şi a ars templul Domnului,
13. Casa regelui şi
toate casele din Ierusalim; toate casele cele mari le-a ars cu foc;
14. Iar oştirea
Caldeilor, care era cu căpetenia gărzii, a dărâmat toate
zidurile dimprejurul Ierusalimului.
15. Nebuzaradan,
căpetenia gărzii, a strămutat pe cei săraci din popor
şi tot poporul care rămăsese în cetate şi pe cei care se
predaseră regelui Babilonului şi toată
rămăşiţa de popor.
16. Şi numai
puţini din poporul sărac al ţării au fost
lăsaţi de Nebuzaradan, căpetenia gărzii, ca
lucrători pentru vii şi ogoare.
17. Caldeii au
sfărâmat stâlpii cei de aramă, care se aflau în templul Domnului,
postamentele şi marea de aramă care se afla în templul Domnului,
şi toată arama lor au dus-o la Babilon.
18. Au luat lighenele,
lopeţile, cuţitele şi castroanele, lingurile şi toate
vasele de aramă, care erau întrebuinţate la slujbele
dumnezeieşti;
19. Şi căpetenia
gărzii a mai luat vasele şi cleştele, cazanele şi
candelele, căţuile şi cupele - tot ce era de aur şi ce
era de argint.
20. De asemenea au luat cei
doi stâlpi, marea şi cei doisprezece boi de aramă, care serveau de
postament şi pe care regele Solomon îi făcuse pentru templul
Domnului. În toate acestea era atâta aramă, cât nu se putea cântări.
21. Fiecare stâlp din
aceştia era de optsprezece coţi în înălţime şi o
sfoară de doisprezece coţi îl putea cuprinde împrejur, iar grosimea
pereţilor lor era de patru degete, căci înăuntru nu erau
plini.
22. Coroana unui stâlp era
de aramă şi înălţimea ei era de cinci coţi. Şi
pereţii ei şi rodiile dimprejur erau toate de aramă. Asemenea
coroană cu rodii era şi la celălalt stâlp.
23. De jur împrejur erau
nouăzeci şi şase de rodii; tot aşa şi la
celălalt stâlp împrejurul coroanei lui erau rodii.
24. Căpetenia
gărzii a luat şi pe Seraia arhiereul şi pe Sofonie, preotul al
doilea, şi pe trei străjeri ai pragurilor.
25. Din cetate a luat un
eunuc, care era căpetenie peste oştiri, şi şapte oameni,
care stăteau înaintea regelui şi care se aflau în cetate; au mai
luat pe secretarul căpeteniei oştirii, care înscrisese la
oştire pe poporul ţării, precum şi şaizeci de oameni
din poporul ţării, care s-au găsit în cetate.
26. Pe aceştia i-a
luat Nebuzaradan, căpetenia gărzii, şi i-a dus la
Nabucodonosor, regele Babilonului, în Ribla.
27. Şi i a lovit pe ei
regele Babilonului şi i-a omorât în Ribla cea din ţara Hamat.
Aşa a fost strămutat Iuda din ţara sa.
28. Iată acum poporul
pe care l-a strămutat Nabucodonosor: în luna a şaptea, trei mii
douăzeci şi trei de oameni;
29. În al optsprezecelea an
al lui Nabucodonosor au fost strămutaţi din Ierusalim opt sute treizeci
şi două de suflete;
30. În anul al
douăzeci şi treilea al lui Nabucodonosor, Nebuzaradan,
căpetenia gărzii, a strămutat din Iudei şapte sute
patruzeci şi cinci de suflete: în total patru mii şase sute de
suflete.
31. În anul al treizeci
şi şaptelea după strămutarea lui Ioiachim, regele lui
Iuda, în luna a douăsprezecea, în douăzeci şi cinci ale lunii,
Evil-Merodac, regele Babilonului, în anul
întâi al domniei lui, s-a îndurat de Ioiachim, regele lui Iuda, şi l-a
scos din închisoare;
32. A vorbit cu el
prieteneşte şi a pus scaunul lui mai sus decât al altor regi care
erau la el în Babilon.
33. A schimbat hainele lui
de închisoare şi Ioiachim a mâncat întotdeauna la masa regelui în toate
zilele lui.
34. Hrana lui i s-a dat de
la rege zilnic, până la moartea sa, în toate zilele vieţii
sale.
|