CAPITOLUL 2
Vedenia cărţii.
1. Atunci am auzit
glasul Unuia care mi-a zis: "Fiul omului, scoală în picioare,
că am să-ţi vorbesc!"
2. Şi cum mi-a zis
Acela vorbele acestea, a intrat Duhul în mine şi m-a ridicat în
picioare, şi am ascultat pe Cel ce-mi vorbea.
3. Acela mi-a zis:
"Fiul omului, am să te trimit la fiii lui Israel, la aceşti
oameni neascultători, care s-au răzvrătit împotriva Mea;
ei, ca şi părinţii lor, păcătuiesc înaintea Mea
până în ziua de astăzi.
4. Aceşti fii sunt
neruşinaţi şi cu inima împietrită; la ei te trimit Eu, ca
să le zici: Aşa grăieşte Domnul!
5. Ori te-or asculta, ori
nu te-or asculta - căci sunt un neam îndărătnic - să
ştie însă că este între ei un prooroc.
6. Dar tu, fiul omului,
să nu te temi de ei şi de cuvintele lor să nu te sperii,
deşi ei vor fi pentru tine spini şi ciulini, şi ai să
trăieşti între ei, ca între scorpii; să nu te temi de
cuvintele lor şi de faţa lor să nu te sperii, deşi sunt
un neam îndărătnic,
7. Ci să le spui
cuvintele Mele, ori te-or asculta, ori nu
te-or asculta, căci sunt un neam de răzvrătiţi.
8. Tu însă, fiul
omului, ascultă ce voiesc să-ii spun! Nu fi îndărătnic,
ca acest neam de răzvrătiţi! Deschide-ii gura şi
mănâncă ceea ce am să-ţi dau!"
9. Şi privind eu, am
văzut o mână întinsă spre mine şi în ea o hârtie
strânsă sul;
10. Şi a
desfăşurat-o înaintea mea, şi am văzut că era
scrisă şi pe o parte şi pe alta: plângere, tânguire şi
jale era scris în ea.
|