CAPITOLUL 12
Robia Ierusalimului.
1. Fost-a către
mine cuvântul Domnului şi mi-a zis:
2. "Fiul omului,
trăieşti în mijlocul unui neam răzvrătit. Aceştia au
ochi ca să vadă, dar nu văd; au urechi ca să audă,
dar nu aud, pentru că sunt un neam de răzvrătiţi.
3. Tu însă, fiul
omului, fă-ţi toate cele de trebuinţă pentru pribegie
şi pleacă ziua, sub ochii lor, şi pribegeşte sub ochii lor
din loc în loc, poate vor înţelege că sunt un neam de
răzvrătiţi.
4. Lucrurile tale să
le scoţi cum se scot lucrurile la vreme de pribegie, ziua, în ochii lor,
iar tu pleacă seara, în ochii lor, cum se pleacă în surghiun.
5. În ochii lor
fă-ţi spărtură în zid pe unde vei ieşi.
6. Pune-ţi lucrurile
pe umăr în ochii lor şi ieşi pe întuneric, şi faţa
să şi-o acoperi, ca să nu vezi pământul, căci te-am
pus semn casei lui Israel".
7. Şi am făcut
cum mi se poruncise: lucrurile mele, ca pe nişte lucruri trebuincioase
la vreme de pribegie, le-am scos ziua, iar seara mi-am săpat cu mâna o
spărtură în zid şi pe întuneric mi-am scos povara şi am
luat-o pe umăr înaintea ochilor lor.
8. Apoi a fost către
mine cuvântul Domnului dimineaţa şi mi-a zis:
9. "Fiul omului, casa
lui Israel, neam de răzvrătiţi, nu te-a întrebat ce
faci?
10. Spune-le: Aşa
grăieşte Domnul Dumnezeu: Aceasta este o prevestire pentru
cârmuitorul Ierusalimului şi pentru toată casa lui Israel care se
află acolo.
11. Şi să le mai
spui: Eu sunt un semn pentru voi; ceea ce fac eu, aceea li se va face şi
lor: în pribegie şi în robie vor merge.
12. Şi căpetenia,
care se află între ei, va lua povara pe umeri şi pe întuneric va
ieşi prin zidul pe care îl vor străpunge ca să-l scoată
afară. El îşi va acoperi faţa, ca să nu vadă cu
ochii săi pământul acesta.
13. Dar voi întinde mreaja Mea
în calea lui şi-l voi prinde în laţul Meu,
şi-l voi duce la Babilon, în ţara Caldeilor, dar el nu o va vedea
şi va muri acolo,
14. Iar pe toţi cei
dimprejurul lui, apărătorii lui şi toată oştirea
lui, o voi împrăştia în toate vânturile şi în urma lor voi
trage sabia Mea.
15. Şi vor
cunoaşte că Eu sunt Domnul, când îi voi risipi printre popoare
şi-i voi împrăştia pe faţa pământului.
16. Dar un mic număr
din ei voi cruţa de sabie, de ciumă şi de foamete ca să
povestească popoarelor, la care vor merge, despre toate
ticăloşiile lor, şi să ştie şi ele că Eu
sunt Domnul".
17. Fost-a către mine
cuvântul Domnului şi mi-a zis:
18. "Fiul omului,
tremurând să-ţi mănânci pâinea ta şi apa ta s-o bei
amărât şi necăjit!
19. Spune poporului
ţării: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu despre
locuitorii Ierusalimului şi despre ţara lui Israel: Cu întristare
îşi vor mânca pâinea lor şi apa lor şi-o vor bea cu groază,
pentru că ţara lor va fi lipsită de orice belşug pentru
nedreptăţile tuturor celor ce o locuiesc.
20. Oraşele cele
locuite ale lor vor fi dărâmate şi ţara pustiită şi
vor şti că Eu sunt Domnul".
21. Fost-a cuvântul
Domnului către mine şi mi-a zis:
22. "Fiul omului, ce
înseamnă zicătoarea care este la voi, în ţara lui Israel:
"Zilele se prelungesc şi orice vedenie proorocească a
pierit?"
23. De aceea spune-le:
Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Nimici-voi această
zicătoare şi o asemenea zicătoare nu se va mai auzi în
ţara lui Israel. Spune-le însă că aproape este vremea şi
toată vedenia proorocească se va împlini.
24. Că nu va mai
rămâne zadarnică nici o vedenie proorocească şi nici o
proorocie nu va mai fi mincinoasă în casa lui Israel.
25. Căci Eu, Eu Domnul
grăiesc, şi cuvântul care-l spun Eu se va împlini şi nu se va
schimba. Neam de răzvrătiţi, în zilele voastre am rostit
cuvântul şi-l voi împlini", zice Domnul Dumnezeu.
26. Şi
iarăşi a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a
zis:
27. "Fiul omului,
iată casa lui Israel zice: "Vedenia proorocească, pe care a
văzut-o acesta, se va împlini după multă vreme, pentru că
el prooroceşte pentru nişte timpuri depărtate".
28. De aceea spune-le:
"Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Nici unul din cuvintele Mele
nu va fi amânat, ci cuvântul pe care-l voi rosti se va împlini", zice
Domnul Dumnezeu.
|