CAPITOLUL 14
Pedeapsa profeţilor mincinoşi.
1. Atunci au venit la
mine câţiva din bătrânii lui Israel şi au şezut înaintea
mea.
2. Şi a fost
către mine cuvântul Domnului şi a zis:
3. "Fiul omului,
aceşti bărbaţi îşi poartă idolii în inimă
şi îşi au ochii aţintiţi spre ceea ce i-a făcut
să cadă în nedreptăţi. Pot Eu oare să le răspund?
4. De aceea
grăieşte cu ei şi le spune: Aşa grăieşte Domnul
Dumnezeu: Dacă cineva din casa lui Israel, care poartă în inima sa
idolii săi şi îşi are privirile aţintite spre ceea ce l-a
făcut să cadă în nedreptăţi, va veni să întrebe
pe prooroc, oare aş putea Eu, Domnul, să-i dau răspuns, din
cauza mulţimii idolilor lui?
5. Să
înţeleagă dar casa lui Israel în inima sa, căci ei cu
toţii au ajuns străini de Mine, prin idolii lor.
6. De aceea spune casei lui
Israel: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Abateţi-vă
şi vă întoarceţi de la idolii voştri şi de la toate
urâciunile voastre întoarceţi-vă faţa.
7. Că dacă cineva
din casa lui Israel şi din străinii care trăiesc în Israel s-a
depărtat de la Mine,
îngăduind idolii în inima sa şi aţintindu-şi ochii spre
ceea ce l-a făcut să cadă în nedreptăţi, va veni la
prooroc ca să Mă
întrebe prin el, îi voi răspunde Eu oare?
8. Voi îndrepta faţa Mea împotriva omului aceluia, îl voi face să
fie semn şi pildă şi-l voi pierde din poporul Meu şi veţi cunoaşte că Eu
sunt Domnul.
9. Iar dacă proorocul
va amăgi şi va spune cuvânt, ca şi cum Eu, Domnul, i l-aş
fi spus, atunci Eu îmi voi întinde mâna şi-l voi stârpi din poporul Meu Israel.
10. Şi aşa
îşi vor lua toţi pedeapsa pentru nelegiuirea lor; cum va fi
pedeapsa celui ce întreabă, aşa va fi şi pedeapsa celui ce
prooroceşte,
11. Ca în viitor casa lui Israel
să nu se mai abată de la Mine şi ca să nu se mai întineze cu tot
felul de nelegiuiri; ca să fie poporul Meu, iar Eu să fiu Dumnezeul lor", zice
Domnul Dumnezeu.
12. Fost-a cuvântul
Domnului către mine şi mi-a zis:
13. "Fiul omului,
dacă vreo ţară ar păcătui înaintea Mea,
abătându-se în chip nelegiuit de la Mine,
şi Eu aş întinde mâna Mea asupra
ei, aş zdrobi în ea tot spicul de grâu şi aş trimite asupra ei
foametea şi aş începe să pierd în ea pe oameni şi
dobitoace;
14. Dacă s-ar afla
acolo cei trei bărbaţi: Noe, Daniel şi Iov, apoi aceştia,
prin dreptatea lor, şi-ar scăpa numai viaţa lor, zice Domnul
Dumnezeu.
15. Sau dacă aş
trimite asupra acestui pământ fiare rele, care l-ar văduvi de
popor, şi dacă ţel din pricina fiarelor ar ajunge pustiu
şi de nestrăbătut,
16. Atunci aceşti trei
bărbaţi, aflându-se în el, precum este de adevărat că Eu
sunt viu, zice Domnul, tot aşa este de adevărat că ei n-ar
scăpa nici pe fii, nici pe fiice, ci numai ei singuri ar scăpa, iar
ţara ar ajunge pustie.
17. Sau dacă aş
aduce în ţara aceasta sabie şi aş zice: "Sabie,
străbate ţara" şi aş începe a pierde acolo pe oameni
şi animale,
18. Atunci aceşti trei
bărbaţi, aflându-se în ea, precum este adevărat că Eu
sunt viu, tot aşa este de adevărat, zice Domnul, că ei n-ar
scăpa nici pe fii, nici pe fiice, ci numai ei singuri ar
scăpa.
19. Sau dacă Eu
aş trimite ciuma în ţara aceasta şi aş revărsa
asupra ei urgia Mea în vărsare de
sânge, ca să pierd din ea şi pe oameni şi pe animale,
20. Apoi Noe, Daniel
şi Iov, aflându-se în ea, precum este adevărat că Eu sunt viu,
zice Domnul, tot aşa este de adevărat că n-ar scăpa nici
fii, nici fiice; prin dreptatea lor ei şi-ar scăpa numai viaţa
lor".
21. Că aşa zice
Domnul Dumnezeu: "Chiar de aş trimite aceste patru pedepse grozave
ale Mele: sabia, foametea, fiarele
sălbatice şi ciuma împotriva Ierusalimului, ca să stârpesc din
el oamenii şi dobitoacele,
22. Şi atunci va
rămâne în ei o rămăşiţă de fii şi fiice,
care vor fi scoşi de acolo. Iată ei vor veni la voi şi voi
veţi vedea purtarea lor şi faptele dor şi vă veţi
mângâia de nenorocirea pe care Eu am adus-o asupra Ierusalimului şi de
toate câte am adus asupra lui.
23. Ei vă vor mângâia,
când veţi vedea purtarea lor şi faptele lor, şi veţi
cunoaşte că nu în zadar am făcut Eu toate câte am făcut
în el", zice Domnul Dumnezeu.
|